Salata de quinoa & cateva ganduri…

Bogatie.din punctul meu de vedere. Trei copii:) adevarata bogatie.nitel invidioasa:) mai am de lucru. Macar inca unul. Al meu a avut colici si se linistea in brate neaparat lipit de unul din noi si plimbat prin casa.de dormit nici acu la noua luni nu dorm cine stie,se trezeste dupa titi de multe ori noaptea,asa ca doarme cu mine:) mi o si imaginez pe micuta lady s:) frumoasa ca mama ei ,va fi poate o artista,pictorita? Apropos de dragostea de mama,nu exista prea mult,nu cred…:) o sa fac salata,am quinoa rosie sper sa mearga inlocuita?

m-a emotionat acest articol, poate mai mult decat altele, te citesc de ceva timp si imi esti tare draga si poate fiindca avem o multime de lucruri in comun, o groaza de lucruri :))) si eu am 3 copii, doar ca la mine LadyD este chiar o lady, are 19 ani si s-a desprins de cuib, nu asa cum ma asteptam eu… si asa am invatat sa nu am asteptari, fiindca dor si nu au nici-un sens, plus ca nu avem nici-un drept ca altcineva, oricat de mare este investitia din toate pct de vedere, sa faca asa cum vrem noi, nu ar mai fi el/ea, ar fi fi cineva programat sa fie dupa cum vrem noi, mai devreme sau mai tarziu tot s-ar face lumina si descoperirea ar lasa un gust amar… sunt persoane ce si-au descoperit adevarata misiune sau menire sau talente abia tarziu… din cauza parintilor cu prea mari asteptari… eu din aceasta teama, de a nu inflenta copilul prea tare, am trecut de partea cealalta, am lasat fata sa experimenteze, sa gadeasca singura, doar o supravegheam si ii dadeam sfaturi, pe care la inceput le-a luat in considerare si la un moment dat… nu a mai fost nimic bine, eu eram depasita, demodata, eu trebuia sa gatesc sa spal etc fiindca oricum nu am altceva mai bun de facut etc…si am explodat, cum ea nu s-a asteptat, i-am dat replici la care nu a avut raspuns si fata a zburat din cuib !!! are job, merge la scoala, castiga extra din fotomodeling si are un prieten cu „stare”, a plecat fara sa faca ordine, a plecat fara sa isi ceara scuze, a plecat fara sa multumeasca ptr cei 19 ani de daruire oferiti cu atata dragoste…acea cale sfanta de mijloc este atat de fina, atat de sensibila si atat de alunecoasa… baietii mei …se potrivesc f bine descrierii baietilor tai :) daca ar veni inca o surioara, cu siguranta si la noi ar fi acelasi spectacol… insa o alta fetita nu stiu daca va mai veni…
salata asta cu quinoa o voi face , bineinteles in my style , la un sunday brunch vegan in elvetia. cu siguranta va fi o explozie de culoare si arome, un adevarat deliciu… iti doresc o duminica minunata, bucura-te cat mai mult de zambetul si dragostea copilasilor si iti doresc multa muuuulta rabdare cu viitorul adolescent . am inteles ca baietii sunt mult mai cool ;) kisses von swiss, Gabrielle

multumesc ptr imbratisare;) fericirea este o chestiune de alegere, la fel ca si sanatatea ;) eu ma inteleg destul de bine cu destinul, drept ptr care i-am pus numele Destin mezinului nostru;) si incerc sa fac fata capriciilor si multumesc mereu pentru tot ceea ce primesc de la viata. eu nu vreau sa cred ca imi este greu, sunt experiente din care am de invatat, invat f multe de la copiii mei. Nu vreau nici sa vad totul superficial si sa astept ca universul sa imi rezolve problema, eu fac eforturi sa raman pe sfanta cale de mijloc, sa merg tot inainte, uneori se lucreaza la drum, sunt obligata sa merg dupa sageti si sa ocolesc, dar stiu ca drumul se va repara candva si multi vor fi fericiti sa mearga pe un drum mai putin periculos, uneori sunt chiar eu inginerul de santier si chiar eu cu mana mea confectionez sagetiile ocolitoare ;) se pare ca in viata asta imi este dat sa fiu si descoperitor si cel descoperit ;) asadar, imi permit de multe ori doar sa privesc… mama closca, ce frumos!!! ceva ce eu am fost si nu a prea dat roade :))) dar au fost ani frumosi, totusi copilul , daca este prea cicalit, daca i se ofera totul pe tava si mereu stie ca exista mama ce le face pe toate, va dori la un moment dat sa iasa din cuib, sa isi demonstreze cat de mare si tare e, poate chiar se va rusina sa fie atat de mamosit, dar poate ca nu, poate tu ai alfel de copii, mai intelepti, mai recunoscatori, poate stii cum sa ii educi incat sa nu se ajunga la rebeliuni si revolutii :))) pana la urma cred ca ultimul cuvant si-l da copilul, oricat am face si orice am face, copilul decide daca vrea sa fie fericit, daca vrea sa invete, daca parintii sunt buni ori nu :) asadar pana la urma vei vedea ce roade vei primi in curand… eu am vazut ca functioneaza cel mai bine cu copiii saracuti, lipsiti de multe lucruri materiale, dar nu si de dragoste, multi dintre acesti copilasi sunt cu bun simt, invata, lupta, fiindca stiu ca nu primesc nimic de pomana si trebuie sa faca ceva.eu studiez pb cu baietii mei si ii pun la treaba , merge greu fiindca sunt f rasfatati, dar nu ma las… insa este simplu, simplu de tot, daca iti intrii in mana :))) te imbratisez si eu cu multa caldura G

Dragostea este cheia…( dar trebuie sa ai si tu si copiii cheitele legate la gat, dar nu se mai poarta, stiu, inventam noi ceva pe stick , e mai cool) la cat de creativa esti, vei gasi cu siguranta solutiile la timp, este f important sa te trezesti la timp…iti spune o adormita, o naiva, o idealista, asadar crede-ma ca nu este de gluma, revolutia nu este o solutie, dragostea este unica si cea mai profunda solutie de pe pamant, imi pare rau acum ca nu am fost mai blanda, dar ferma la timp. o seara frumoasa, delicioasa zana