Un gem de prune aromat, absolut delicios, inspirat tot de reteta Inei, ca si in cazul gemului de macese. Daca dragele mele macese au fost delicioase, dar nu foarte zemoase, prunele au lasat un sirop dulce acrisor absolut minunat. Am vrut neaparat sa folosesc migdale crude, am simtit ca trebuie :) Am vrut migdale moi si gustoase, de aceea le-am tinut in apa peste noapte, apoi le-am curatat de coaja si le-am taiat bucati mari. Putin anason stelat si cardamon verde, vanilie pulbere si muuuuult muuuuult timp in cuptor, la 50 de grade cu usa intredeschisa, adica aproximativ 38-40 de grade in interior. Kind of raw… Nu stiu cat ar rezista acest gem in timp, pentru ca al meu a disparut rapid. V-am spus ca eu si pustiul meu mai mic suntem cam pretentiosi in materie de gemuri si dulceturi, dar acesta a fost o revelatie. Ma incanta faptul ca este foarte gustos, fructul pastrand gust de fruct, nu doar de zahar. De ce slow cooked? Pentru ca am lasat prunele in cuptor pana siropul a devenit mai dens, adica vreo 18 – 20 ore :) Dupa prima gura de gem, super incantata, am vazut numai gris cu lapte in fata ochilor… O pofta de nedescris… Cum nu am pregatit vreodata, am profitat de vizita mamei si am rugat-o sa ne gatesca ea un gris cu lapte adevarat, ca-n copilaria mea. Doamne, ce-mi mai placea! Draga mea mamica nu s-a lasat mult rugata si ne-a rasfatat cu o minunatie de gris pe care l-am savurat cu gemul de prune. Am stat langa ea si am notat reteta pas cu pas, masurand toate cantitatile. Daca si pustiul meu mic a mancat asa, e clar ca a fost minunat! Aromat, delicios! In weekend mai pregatim cateva borcanele :)
Gem de prune cu migdale, cardamon si anason stelat – slowly cooked
2 kg prune, spalate, sterse bine, fara samburi, taiate cubulete mici
80 g migdale, pastrate in apa peste noapte, apoi curatate de coaja si taiate bucati mari
2 – 3 bucati de anason stelat
2 bucati de cardamon verde
1/2 lgt vanilie pudra
sucul a doua lamai mici sau o lamaie mare
400 ml miere crema cu vanilie de la Kzarinne
Incingem cuptorul la 50 de grade C. Intr-un vas din ceramica amestecam prunele, migdalele inmuiate, mierea, sucul de lamaie si mirodeniile, apoi punem vasul in cuptor, cu usa intredeschisa si il „uitam” acolo.
In cuptorul meu, gemul a stat aprox 18-20 de ore. L-am pus in borcane sterilizate si l-am pastrat la frigider cateva zile, pana a disparut complet :)
Uitea asa, de unde credeam ca mancarea slow cooked este pierdere de timp, trebuie sa recunosc ca incepe sa ma tenteze grozav ideea. Am mai adaugat si un slow cooker pe lista de cumparaturi :)
Gris cu lapte – reteta mamei :)
1 litru lapte
aprox 185 g gris
3 lg zahar
coaja unei lamai + coaja unei portocale, fin rase
1/2 lgt vanilie
Punem laptele la incalzit, la foc mic. Cand este destul de cald, dar fara a clocoti, adaugam coaja de lamaie & portocala si esenta de vanilie. Turnam grisul, putin cate putin, in ploaie, amestecand foarte bine cu telul pana se ingroasa. Numai la foc foarte mic. Transferam grisul in vasele in care dorim sa-l servim. Delicios servit cu gemul cu prune, dar poate fi servit si simplu, sau cu dulceata de visine ori caramel.
Pofta buna!
Aici stau in dilema, unde sa incadrez aceasta minune? La guilty pleasures sau comfort food?! Pentru mine acest fel indeplineste ambele calitati, sa le spun asa…
Stiu ca nu este o mancare de adulti , cu toate astea nimic nu se compara cu un gris bun (si mai dulce:) ) intr o seara friguroasa, cu ochii lipiti de Fetele Gilmore….
Ai mai atins un punct sensibil draga mea prietena :),
Imbratisari cu drag si duiosie (datorata grisului cu lapte :) )….
Ca-ntotdeauna, suntem pe aceeasi lungime de unda :) Si eu ador grisul cu lapte, rasfatul suprem :) Cate amintiri…
Te pup cu drag, Alina
xoxo
ah… gris cu lapte ca la mama acasa… se pare ca orice varsta am avea, cu totii ne induiosam la amintirea grisului din copilarie. Mie imi placea pielita care se forma deasupra… si mama punea dulceata de visine peste pieltita, si cand spargeam cu lingurita pielea, siropul de la dulceata curgea in interior si … doamne ce pofta mi s-a facut!
O sa o sun pe mama, sa-i multumesc.
Mmmmm, cel mai bun gris, grisul ca la mama acasa <3 Nepretuit!
P.S. Si eu am sunat-o, doar doar imi mai face o portie :))))) Parca tot e mai bun cand il pregateste ea :)))