Budinca de quinoa & piersici

„Mami, tu esti jucaria mea! O sa te iau la gradinita cu mine!” :) Cam asa suna o declaratie de dragoste a la Lady S ♥  Autointitulata „specialista in cumparaturi”, pasionata de „bijucarii” (adica bijuterii) si „nebunita de matematica” (a se vedea aici caietele cu tot felul de activitati pe care ea le catalogheaza drept matematica), Lady S este o combinatie interesanta de balerina/printesa roz, foarte roz, cea mai roz, decorata cu tot felul de zorzoane & coronite, si un Mowgli nazdravan care topaie, se catara, alearga si sare, in chilotii uniforma, normal, tot roz.

Discutam zilele trecute cu o prietena despre teoriile privind diversificarea alimentatiei bebelusilor. „Tu cum ai procedat?” Hmmm, sa vedem. A: diversificare clasica, ca la carte + lapte praf. C: diversificare la cerere + lapte praf. Lady S: diversificare la cerere + alaptat la greu. Vreun numitor comun in alimentatia lor acum? In preferintele lor alimentare? NU! Baietii (adica barbateii) mei mananca aproape orice si le place sa incerce lucruri noi, desi unul are accentul pe carne (accent in sensul ca mananca salate doar daca este obligat/amenintat), iar celalat pe salate si fructe. Lady S insa este foarte conservativa. Foarte rar incearca ceva nou si atunci trebuie sa fie niste circumstante exceptionale care sa o faca sa treaca peste NU-ul categoric. De putin timp am observat ca reactioneaza la argumente gen „pestele este un aliment important pentru creier, oamenii destepti mananca mult peste”. Continuand strategia argumentelor de acest tip, duminica a mancat quinoa, pentru prima data, dupa ce am prezentat bundinca drept o minunatie pentru copii sanatosi. Ei, bine, recunosc, am „camuflat-o” cu o multime de zmeura pe care o adora. Da, a mancat quinoa! Victorie!