Anul trecut, in mai, in perioada sarbatorii Sfintilor Constantin si Elena, sotul meu mi-a indeplinit o mare dorinta si mi-a facut cadou o vacanta de poveste. Imi doream tare mult ca de ziua mea de nume (da, ma cheama si Elena, dar e secret, nu spuneti mai departe :) ) sa ma rog in Ierusalim, in capela Sfintei Elena. Super fericita, am plecat la drum si au inceput coincidentele. Ce fel de coincidente? Coincidente legate de numarul meu norocos, 13. O foarte scurta istorie a numarului 13 in viata mea: sunt nascuta pe 13 iulie, la ora 13, tatal meu s-a nascut pe 13 ianuarie, bunica mea din partea mamei nascuta tot pe 13 ianuarie, nasa mea era nascuta pe 13, si tot asa… Ei bine, ajungem la aeroport, trecem de controlul de securitate El-al si, in timp ce asteptam la pasapoarte, ma uit pe boarding ticket sa vad ce locuri avem. Ce locuri sa avem? 13 A si 13 B. Buuuun! A urmat un zbor frumos si linistit. Ajungem in Tel Aviv, luam un taxi spre hotel, facem check in si, ce camera credeti ca avem? Camera 1321, etaj 13. Da, 13 ziua mea de nastere si 21 ziua mea de nume. OK. Trecem mai departe. La intoarcere, in avion, tot locuri pe randul 13. Ciudate coincidente, nu? Peste mai putin de o luna aveam sa aflam ca in aceasta vacanta am fost de fapt 3. Lady S a fost cu noi la locurile sfinte, fara ca noi sa stim :) In burtica mea era o minune de fetita ♥
V-am mai povestit cat de mult imi place mie Israelul, Tel Avivul – un oras plin de viata, orasul care nu doarme, minunata sa promenada de pe malul marii Mediterane si restaurantele de vis, locurile pitoresti din imprejurimile marii Galileei, efervescenta mancarii mediteraneene pe care parca numai marii chefs israelieni stiu sa o interpreteze asa (vezi Uri Buri si Helena), magnifica Caesarea, perfectele gradini Baha’i din Haifa, desertul Iudeei, plantatiile de curmali din desert, unica Mare Moarta si misteriosul Qumran, dar nici o vizita nu e completa fara un drum in Ierusalim. Ierusalimul este magic. Are o forta incredibila. Un oras in care cele 3 mari religii abrahamice ale lumii, crestinii, evreii si musulmanii incearca sa traiasca in armonie, de multe ori insa, isi disputa suprematia asupra locurilor sfinte. Atat de mult m-a fascinat acest oras, incat am cumparat toate cartile pe care le-am gasit despre istoria Israelului, lupta pentru Ierusalim, asediul acestuia etc.
V-am mai povestit aici ca nu am simtit tensiune plimbandu-ma prin vechiul Ierusalim. Am vazut soldati, barbati si femei, inarmati din cap pana in picioare, plimbandu-se cu ochi scrutatori pe stradute. Cu toate astea, nu m-am simtit amenintata, nu am simtit pericolul. Din contra, parca prezenta lor ma linisteste. Totusi, tensiune exista, dar oamenii sunt foarte puternici si reusesc sa-ti transmita o stare neasteptata de calm. E chiar calm? Mi se spune ca, in comparatie cu anii Intifadei, acum e liniste. E adevarat ca a doua zi dupa ce, acum vreo doi ani, am vizitat Ierusalimul cu copiii, de pe Zidul Plangerii au fost aruncate pietre in evreii care se rugau. E adevarat ca la finalul unei alte calatorii, in drum spre aeroport, taximetristul ne-a spus ca in Ierusalim tocmai a explodat o bomba intr-un autobuz, dar nu au fost victime, doar raniti usor. DOAR raniti usor?! E adevarat ca sentimentul de tulburare pe care l-am simtit cand am incercat sa reintram din Betleem in Israel, inspre Ierusalim, a fost foarte puternic. Poate cea mai puternica stare de neliniste pe care am simtit-o pe acele meleaguri. Si totusi, nu am simtit tensiune in Ierusalimul vechi, orasul pe care multi in considera un butoi de pulbere. Ierusalim, orasul sfant…
Sa va povestesc cum arata calatoriile noastre prin Ierusalim. De obicei, incepem calatoria la belvedere, de unde poate fi admirat orasul vechi. Cel mai mult imi place sa fotografiez orasul din varful Muntelui Maslinilor, dar si vederea din muntele Scopus e tare frumoasa.
Din varful Muntelui Maslinilor coboram pe o strada abrupta si ingusta, pana la Biserica Rusa Maria Magdalena, atat de frumoasa cu turlele ei aurite, parca ar fi coborata dintr-o poveste. Dn pacate, nu am reusit sa o prindem vreodata deschisa.
Se pare ca traditia inrosirii oualor de Paste este legata de Maria Magdalena. Am gasit o poveste foarte interesanta aici: „Se spune ca, dupa Invierea Mantuitorului Iisus Hristos, Maria Magdalena, folosindu-se de relatiile pe care le avea cu anumite persoane de seama din Ierusalim, a reusit sa ajunga la un banchet organizat de imparatul Tiberiu. Ajungand acolo, ea astepta un moment potrivit, spre a putea vesti pe imparat despre maretul eveniment al Invierii lui Iisus. Cand imparatul a ajuns in fata Mariei Magdalena, ea tinea in mana un ou fiert (alb). Vazandu-l, ea a zis: „Hristos a inviat!” Auzind aceasta, cezarul a ras de ea, zicand: „Sansa ca Iisus sa invie din mormant este la fel de posibila ca aceea ca oul pe care tu il tii in mana sa se coloreze in rosu.” Exact in acel moment, oul s-a colorat in rosu. Se spune ca, mai apoi, ea a inceput sa marturiseasca Invierea intregii case imparatesti.Cea de-a doua traditie legata de ouale rosii, prezenta mai ales in Grecia, sta tot in legatura cu Sfanta Maria Magdalena. Astfel, se spune ca, dupa Rastignire, Maria Magdalena si Fecioara Maria au pus la baza Crucii un cos cu oua. Fiind asezate acolo, acestea au fost inrosite de sangele scurs din ranile Mantuitorului Iisus Hristos. Mai apoi, luand cosul cu oua inrosite, Maria Magdalena l-a dus inaintea imparatului Tiberiu Cezar.”Continuam coborarea si vizitam Biserica Dominus Flevit – o micuta biserica romano catolica, in forma de lacrima, construita pe locul unde Iisus a plans pentru lipsa de pocainta a locuitorilor Ierusalimului.
La poalele Muntelui Maslinilor, Gradina Ghetsimani, faimoasa gradina cu maslini din care a fost ridicat Iisus de catre soldatii romani.
In gradina aceasta se afla Biserica Tuturor Natiunilor sau Biserica Agoniei, o biserica catolica in prezent condusa de franciscani.
La cativa pasi distanta, coborand cateva trepte, se afla Mormantul Maicii Domnului, biserica ortodoxa sapata in piatra, magic iluminata de splendide candele.
Pe site-ul Crestinortodox.ro am gasit urmatoarele cuvinte ramase de la Parintele Ioanichie Balan: „Iata-ne jos, in biserica de pe mormantul Maicii Domnului. Aici, in adancul pamantului, a fost asezat trupul Fecioarei Maria, care s-a invrednicit sa poarte in brate pe Hristos, Viata noastra! Aici, in satul Ghetsimani, s-au adunat Apostolii de la marginile pamantului sa petreaca la mormant pe Maica Vietii! Aici, Sfantul Apostol Toma, ajungand mai tarziu, n-a mai aflat trupul Maicii Domnului in mormant. Aici s-a smerit „roaba Domnului”, cea mai sfanta dintre mame, cea mai curata dintre fecioare, Maica Vietii, mijlocitoarea lumii, mangaierea mamelor, sprijinul fecioarelor, intarirea sarmanilor si acoperitoarea calugarilor si a tuturor crestinilor!”
Un scurt drum cu taxi-ul si intram in Ierusalimul vechi, apoi pornim pe jos urmand Via Dolorosa / Drumul Crucii, oprindu-ne la cele 14 puncte importante:
-
Curtea casei lui Pilat din Pont – Judecata lui Hristos si condamnarea la moarte – acum aici se afla biserica catolica numita Capela Flagelarii
-
Pretoriul – Punerea Crucii pe umerii Domnului si pornirea spre Golgota
-
Prima cadere a Mantuitorului sub povara Crucii
-
Intalnirea Domnului cu Maica Sa Indurerata – aici este o capela armeneasca
-
Simon Cirineanul ridica Crucea Domnului, spre a-L ajuta – acum e un paraclis franciscan
-
Intalnirea Domnului cu Veronica – Hristos isi sterge chipul cu mahrama acesteia
-
A doua cadere a Mantuitorului la pamant
-
Intalnirea cu mironositele, locul unde Iisus le-a mangaiat pe Maica sa si pe mironosite
-
A treia cadere a Mantuitorului la pamant – in prezent Patriarhatul Copt al Ierusalimului
Urmatoarele 5 opriri ale Via Dolorosa sunt in Biserica Invierii.
10. Golgota, locul unde Mantuitorul a fost pironit pe cruce
11. Locul unde a fost batut in cuie
12. Piatra Calvarului – ridicarea crucii
13. Piatra Ungerii – locul unde a fost dat jos de pe cruce si uns inainte de a fi pus in mormant
14. Biserica Sfantului Mormant sau Biserica Invierii
Construita de Elena, mama Imparatului Constantin, Biserica Invierii este cel mai sfant loc pentru crestinii ortodoxi.
La intrarea in biserica se afla Piatra Ungerii, piatra pe care a fost uns Iisus dupa ce a fost dat jos de pe cruce.
In dreapta intrarii se afla o scara ce duce la locul unde Iisus a fost pironit pe Cruce, Golgota. Imediat langa se afla Piatra Calvarului, locul unde a fost ridicata Crucea.
Coborand treptele, chiar sub Piatra Calvarului, este Capela lui Adam. Se spune ca Iisus a fost ridicat pe Cruce deasupra locului unde Adam, primul om, a fost ingropat. Piatra aflata in spatele geamului este crapata din cauza cutremurului care a urmat crucificarii lui Iisus.
In drum spre Mormantul Sfant trecem pe langa Capela Sfintei Elena, aflata sub tutela armenilor. Aici se spune ca statea imparateasa Elena in timp ce oamenii sapau pentru a cauta crucea. Peretii scarii ce coboara spre capela Sfintei Elena sunt tapetati cu nenumarate cruci trasate de pelerinii crestini de-a lungul timpului. De aici se coboara mai departe spre camera in care a fost gasita Crucea.
Mormantul Sfant se afla intr-o bisericuta foarte mica, sub Domul ce are un diametru de 20,5 metri si o inaltime de 34 metri, decorat cu 12 stele care simbolizeaza cei 12 apostoli. Acesta cuprinde 2 incaperi micute, prima este Camera Ingerului, ce contine o bucata din stanca ce bloca mormantul, stanca indepartata de ingeri in momentul Invierii. Din aceasta camera se intra in Camera Lespezii. Aici se afla Mormantul Sfant, acoperit cu o lespede din marmura. Acesta este locul cel mai sfant al crestinatatii.
In aceasta mica biserica se aprinde Sfanta Lumina in Sambata Mare. De-a lungul timpului, stapanitorii musulmani ai Ierusalimului au vrut sa ii impiedice pe crestini sa obtina Lumina Sfanta, astfel incat au sigilat incaperea, au sigilat biserica, ba chiar au schimbat fitilul candelei cu unul din fier. Toate aceste piedici s-au dovedit a fi neputincioase, Lumina Sfanta aprinzandu-se an de an. Povestirile martorilor din vremuri de mult apuse spun ca intr-un singur an nu s-a aprins Lumina in biserica in Sambata mare. In anul 1100, in urma cuceririi Ierusalimului de catre cruciati, Biserica Invierii a trecut de la ortodoxi la catolici. Daimbert, primul patriarh latin (catolic) al Ierusalimului a tinut ceremonia Sfintei Lumini, insa, cu toate ca a respectat toate randuielile, Lumina nu s-a aratat. Crezand ca Sfanta Lumina nu se arata din cauza masacrelor savarsite de cruciati in lupta pentru cucerirea Ierusalimului, Daimbert le cere tuturor cruciatilor sa isi spovedeasca pacatele. Tarziu, in noapte, Sfanta Lumina a aparut. In anul urmator, insa, Sfanta Lumina nu mai apare in Sambata Mare. Catolicii au continuat rugaciunile si Duminica, dar Sfanta Lumina tot nu a aparut. Descurajati, catolicii au pleacat din biserica, dar in urma lor au ramas crestinii ortodoxi greci si sirieni, care s-au rugat si atfel a aparut Sfanta Lumina. Mare minune, pentru ca mormantul era incuiat si cheile erau la insusi Daimbert. De atunci, slujba din Sambata Mare a fost oficiata numai de preotii ortodoxi.
Pornim spre Zidul Plangerii, trecand pe langa Cardo, strada romana care strabatea Ierusalimul de la Nord la Sud, avand de o parte si de cealalta magazine. Cardo-ul din Ierusalim, construit de imparatul roman Hadrian, unea zona in care se afla acum biserica Invierii cu Poarta Sion.
Cum arata Cardo-ul in vremea romanilor
Ajungem la Zidul Plangerii, ultima ramasita Templului lui Solomon, cel mai sfant loc al evreilor si ne grabim sa ne scriem dorintele pe bucatele de hartie pe care sa le punem intre imensele bucati de roca ce formeaza zidul. Legenda spune ca aceste dorinte se implinesc.
Chiar in spatele Zidului se afla platoul pe care a construit Herod cel de-al doilea Templu, pe care in prezent se afla Domul Stancii/Dome of the Rock si Moscheea Al Aqsa. Acestea nu sunt usor de vizitat, cozile sunt, de obicei, enorme, controlul riguros, iar programul destul de dificil. Chiar cand nu mai speram sa le vizitam vreodata, soferul de taxi ne-a facut surpriza de a sta la coada, astfel incat am prins exact ultimul tur inainte de a se inchide. Am descoperit un loc foarte pasnic si deosebit, cu o vedere de vis a Muntelui Maslinilor.
Intrarea in zona moscheei se face printr-o pasarela situata in imediata apropiere a Zidului Plangerii.
Domul Stancii este un sanctuar islamic, nu o moschee. In interiorul acesteia se afla o piatra de pe care se crede ca profetul Mahomed s-a inaltat la cer. Domul este construit exact pe locul unde existasera in trecut Templul lui Solomon si cel de-al doilea Templu, Templul lui Herod. Superba cupola a Domului este acoperita cu foita de aur.
Cladirea este superb decorata cu placi ceramice turcesti, in nuante minunate de albastru, verde si galben.
Moscheea Al Aqsa este al treilea cel mai important loc de rugaciune pentru musulmani, dupa Mecca si Medina.
Normal, in timp ce ne deplasam din loc in loc savuram cate un suc de rodie proaspat si o bagheta Jerusalem, un fel de corn-baton cu susan, pe care il trecem prin za’atar, apoi ne rasfatam cu niste bunatati traditionale, alaturi de localnici. Hummus, salata israeliana, ardei si castraveti murati, salate picante, falafel si lipii calde. Simplu, dar atat de bun.
Imi doresc din tot sufletul sa stam cateva zile chiar in Ierusalim, intr-unul din magnificele hoteluri de aici, sa mergem la restaurantele creditate de revistele de specialitate ca fiind cele mai bune din Israel, sa vizitam multimea de locuri pe care inca le mai avem de vazut. Ierusalim, asteapta-ne… Venim :)
Foarte frumos! Imi doresc si eu foarte mult sa ajung acolo. Nu am fost niciodata in Israel. :))) Pupici
Superba povestea ta, fotografiile sunt impresionante, cea cu Fecioara Maria atat de frumoasa m-a ravasit…
Imi doream sa vizitez locurile sfinte, acum insa sunt nerabdatoare.
Ma gandeam ca , pe langa proiectul tau de suflet din acest an, poate mai lucrezi la unul, cateva povesti de calatorie adunate …
13 nu este numarul meu cu noroc, chiar opusul, dar cine stie, poate este contagios :)
Va doresc Sarbatori Luminoase, cu pace si bucurii alaturi de cei iubiti,
Alina
Draga Anca, sunt sigura ca o sa-ti placa foarte mult Israelul, in special locurile de poveste despre care am scris :) Te pup! xoxo
Draga Alina,
Cat de mult ma bucur ca ti-a placut acest articol. Desi am fost de multe ori la locurile sfinte, tot imi doresc sa le mai vad. Parca ma cheama :)
Sa vezi ce impact are cifra 13 in viata mea: in momentul postarii articolului, pagina de facebook avea 313 like-uri :) Interesant, nu?
Cat despre proiect, imi place mult ideea :)
Sarbatori fericite si vacanta placuta, draga mea
Te imbratisez cu drag
xoxo
Cat de potrivit acest articol pentru Saptamana Mare!! Multumesc pentru el, sper sa ajung si eu candva la Ierusalim :*
Ma bucur ca iti place articolul aceste, Bia. Tare mult mi-am dorit sa-l pot publica in Saptamana Mare. Iti doresc din tot sufletul sa ajungi curand la Ierusalim. Doamne ajuta!
off, ca frumos mai povestesti! Asa aproape ma simt de tine, de fiecare data cand „te citesc”! Te imbratisez cu mare, mare drag! pupici
Multumesc, draga mea Emily :) Te imbratisez si eu! xoxo
Buna1 Eu plec pe 3 mai in Israel si am asteptari f mari:)! Dar..preturile, vor fi pe masura? Ms mult de info
Buna! Eu voi pleca pe 3 mai in Israel si am in plan Ierusalimul…Plec cu niste asteptari marete! Intrebarea este: preturile sunt la fel de marete?:) Ms frumos!
Draga Flory, Israelul poate fi vizitat cu costuri rezonabile, dar au si mult locatii costisitoare. Restaurante si hoteluri sunt pentru toate tipurile de gusturi si buzunare. Pentru shopping, in afara obiectelor religioase, eu am preferat sa cumpar electronice, dulciuri, jucarii si hainute pentru copii din duty free. Aveau preturile in dolari, deci mai ieftine atunci. Nu stiu ce s-a mai intamplat in ultimul an :) Cu putina atentie si ceva negocieri, sigur va fi o vacanta pe cinste :)
Minunata descriere . Eu cred ca chear daca sa fi vizitat acest sfint local , nu as fi retinut atita informatie despre ele. Multumim mult Elena, si Domnul sa te binecuvinteze.
Multumesc din suflet, Petru. Doamne Ajuta