Delicioasa mancare greceasca starneste adevarate pasiuni :) Ador mancarea greceasca! Sunt chiar putin obsedata de delicioasele mancaruri grecesti si nu ma pot opri a ma minuna cat sunt de variate si perfecte in simplicitatea lor. Nu ma saturam de masline, de toate felurile, verzi, negre, cu mirodenii, cu migdale, picante, aromate… Feta, manouri, nelipsite. Feta nu are nimic de-a face cu branza cremoasa pe care o cumparam noi in supermarketuri, iar manouri este asemanatoare la gust cu ricotta sau urda, dar mi s-a parut mult mai gustoasa. Gasesc oare in Bucuresti? Daca stiti vreun magazin de specialitati grecesti, va rog dati-mi un semn :) Salata greceasca, salata tarama, tzatziki, saganaki, fructe de mare, peste… Mierea! Eu nu mananc miere, de obicei, mi se pare prea dulce si inecacioasa. Aici insa, am savurat cu multa placere deserturi insiropate cu miere, preferata mea fiind almond pie servita cu inghetata de vanilie. De ce mi-a placut mancarea greceasca? Aerul de simplitate, usurinta pregatirii, ingredientele de calitate, fructe de mare foarte proaspete, pestele servit numai daca era adus de pescari dimineata, mixuri de mirodenii… Ah, si uleiul de masline! Ce are acest ulei de este atat de gustos? Normal, grecii stiu cat este de minunat uleiul lor de masline si cum te asezi la masa iti aduc uleiul, sos de rosii proaspat pasate si pasta de masline, langa un cos cu paine buna si grisine cu susan… Nu te mai opresti din tavalit painea prin ulei…
Acum sa va prezint cateva restaurante, mai ales cele de lunch unde am putut sa iau DSLR-ul cu mine. Seara, aparatul foto se „odihnea” in camera. De ce nu apar si aparatate foto care sa se asorteze la rochitele de seara? :)
Incep cu restaurantul hotelului nostru, locul perfect pentru un lunch linistit in familie, la 2 pasi si o multime de trepte de plaja :) Am adorat acest restaurant… Singurul lui dezavantaj a fost ca se situa la numai 5 minute de Namos, pe aceeasi plaja, fiindu-mi greu sa ma lupt cu gasca mea de baieti petrecareti care de cele mai multe ori preferau muzica si petrecerea in locul calmului…
Ulei de masline, sos proaspat de rosii si pasta de masline + paine proaspata = loveTarama
Cartofi prajiti stropiti cu ulei de masline si presarati cu mirodenii
My love: tzatziki
Sardine proaspete la gratar
Sorbet
Ravani
Brownies
Sorbet
Sea Satin
Abia ajunsi in Mykonos, ne-am instalat in frumusetea noastra de hotel si am admirat 
marea. Cu greu ne-am dezlipit de vederea minunata si am plecat spre Sea Satin, un resturant din Chora. Aveam sa descoperim un restaurant tipic grecesc, situat chiar sub faimoasele mori de vant din Mykonos, atat de aproape de forfota din Little Venice si totusi, atat de linistit. Ce poate fi mai romantic decat sa iei masa pe malul marii Egee, sub morile vant atat de frumoase ale Mykonosului, mangaiati de briza marii, ascultand valurile si savurand delicioasa bucatarie autentica greceasca. O cina clasica. Am savuarat tzatziki, tarama salad, creveti prajiti, caracatita, sepie si creveti la gratar. La intrarea in restaurant esti intampinat de o masa mare pe care sunt expuse fructele de mare si pestii proaspeti, gata de a fi asezati pe gratarul incins. Stropit cu ulei de masline
si lamaie, pestele proaspat este o minune. Apusul de soare, de poveste. Cel mai frumos!
Eu am renuntat la desert, invinsa, dar baietii mei nu s-au lasat si s-au infruptat cu un delicios iaurt grecesc cu miere si nuci, respectiv gogosi grecesti insiropate cu miere, presarate cu nuci si servite pe un pat de piersici suculente, stropite si ele cu miere. Declarate cele mai bune gogosi din toate timpurile, aveam sa constat ca minunile astea mici pot deveni rapid cauza unui „razboi” familial, cand sotul meu a incercat sa „rapeasca” o prea laudata gogoasa din farfurie. Nici o sansa!
Matsuhisa – Nobu Mykonos
Singurele „iesiri” din bucataria greceasca au fost la unul din restaurantele noastre japoneze preferate. Situat in hotelul Belvedere, in Chora, restaurantul Mathsuhita al faimosului chef Nobu Matsushita este un hot spot. Foarte cautat, greu de rezervat, cu o atmosfera foarte cool, mesele asezate in jurul piscinei elegante, cu o vedere panoramica asupra Chorei si postului. Belvedere :) Din 1994 cand chef Nobu s-a asociat cu Robert de Niro, restaurantele Nobu au cucerit lumea, devenind celebrity spots in intreaga lume, New York, Londra, Hong Kong, Atena, Aspen, etc. De cativa ani, Nobu Mykonos.
Sursa foto: www.greekhotel.com
-
Sursa foto: www.luxuryhotelexperts.com
Mesele sunt situate in jurul unei piscine minunate, cu palmieri si lumini magice. Atmosfera este foarte cool, muzica perfecta pentru un lounge restaurant si serviciul bun. Copiii s-au chinuit toata seara sa inteleaga salutul pe care il „striga” toti ospatarii restaurantului de fiecare data cand apare un client nou :) De obicei clientii vin tarziu, batalia cea mare la mese fiind dupa ora 23, dar eu cred ca merita sa vii mai devreme (ora 21 este early dinner in Mykonos) pentru a vedea cum apune soarele peste casutele albe si portul din Chora. Masa noastra a fost foarte faina, chiar langa piscina, cu o vedere superba. Emotiile au inceput cand pustii mei au ales sa stea pe scaunele care se aflau chiar pe marginea piscinei, la vreo 15 cm de apa. Chiar cand micutul meu trecea prin spatele scaunului baiatului mai mare, maricelul s-a gandit ca n-ar fi rau sa-si mai faca putin loc si am fost la milimetrii de a-l pescui pe mezin din apa. Nu ca l-ar fi deranjat sa inoate putin… In rest, fara emotii. Mancarea delicioasa, la nivelul asteptarilor. Am inceput prin a rontai edamame; addictive, greu te mai poti opri. Am continuat: supa miso, salata de alge (kelp salad), spicy tuna salad, snow crab creamy, seafood toban yaki, crispy skin poussin, caracatita frageda cu sos yuzu – lamaie- usturoi, legume pregatite pe gratar cu jar, cu sos miso yuzu, selectie de sushi & sashimi, California roll, Soft shell crab roll. Desertul a fost regal, absolut perfect. Copiii au savurat cate o (las netradus pentru ca suna atat de frumos :) ) passion fruit brûlée with saffron crumble, coconut sorbet, mango foam and coconut tuile, iar eu am adorat un chocolate bento box with green tea ice cream. Sotul a ales inghetata de ceai verde si susan. Ce seara minunata!
Solymar
Cand ni s-a recomandat restaurantul Solymar, pe plaja Kalo Livado, in Sudul
sursa foto: www.greeka.com
Interny
sursa foto: www.interni-restaurant.gr
Namos
Pe plaja Psarou se afla restaurantul & plaja Namos, mereu plin, in super forfota, aproape imposibil de intrat fara sa rezervi. Muzica, serviciu bun, dans, late lunch-uri si petreceri, plin de jet setteri, foarte trendy. Despre petrecerea verii organizata an de an la la Namos, petrecere care ne-a tinut nedormiti v-am povestit aici :)
Baietilor mei le-a placut foarte mult, mai ales ca era la 5 minute de mers pe plaja de hotelul nostru. O scurta plimbare cu picioarele prin apa si eram la Namos. O atmosfera super relaxata; da, aici lumea se distreaza. Mananca, danseaza, canta, sta la soare, inoata, la dolce vita in varianta greceasca. Mancarea este minunata!
Sepie umpluta cu feta si rosii
Midii saganaki
Mykonian mostra: barley rusk (paine), rosii & crema spicy de branza
Salata de arici de mare
Piure de fasole fava, surprinzator de delicios
Calamari prajiti, serviti cu maioneza si lamaie
Salata greceasca
Acetto balsamico
Millefeuille de vinete cu delicioasa crema de branza, my absolute favorite
Salata mikoniana: rucola, mykonian louza (carne uscata de porc), rosii uscate la soare si branza xynotro
Creveti saganaki
Monkfish cu lamaie si capere
Pasta cu langustine
O surpriza placuta la Namos a fost meniul japonez, delicios. Ne-am rasfatat cu tempura combo (picioare de king crab, somon, soft shell si creveti), roll-uri, selectii de sushi si sashimi…
Rolls cu somon teriyaki si tempura de creveti. Baietelul meu a facut o pasiune pentru ele :)
California rolls
Deserturi grecesti insiropate cu multa miere greceasca
Almond pie, preferata mea prajitura cu miere. De fapt singura pe care o pot manca atat de dulce.
Kiki’s – Agios Sostis
Dorind sa-mi faca o surpriza, sotul meu s-a interesat unde putem lua un lunch delicious, tipic grecesc, fara influente din alte bucatarii si fara tendinte fusion. Uite asa am pornit in aventura noastra de o zi… Restaurantul spre care ne indreptam se afla pe o plaja din nordul insulei, Agios Sostis, zona renumita pentru plajele salbatice si vanturile puternice. Cand spun plaja salbatica, spun apa cristalina, fara chezlonguri si umbrele, fara hoarde de turisti, cu numai cateva restaurante micute in jur, dar si acelea suficient de bine ascunse pentru a nu fi descoperite de necunoscatori… Dupa un drum cu taxiul de 30 de minute, pe drumuri inguste, printre dealuri aride, peisaje selenare, presarate din loc in loc cu vile albe cu tamplarie albastru mikonian si bisericute foarte mici, ca niste capele albe cu acoperis rotund, rosu, ajungem la Agios Sostis.
Taximetristul ne lasa intr-o intersectie si ne spune ca restaurantul e mai jos pe stanga. Coboram o straduta abrupta si ingusta pe care neinspiratii care indrazneau sa se incumete sa coboare cu masina, aveau probleme. Sau puteau incerca parcarea amenajata, un fel de “moarte timpurie” a masinilor prea joase… Chiar langa noi, un sofer plangea langa masina inchiriata, gata “dantelata” de denivelarile zdravene din parcare… In capatul strazii, in stanga, in departare, zarim o plaja salbatica, marea superba si cativa rataciti care inoata fericiti. O biserica mica, in pur stil mikonian, chiar langa restaurant, ne invita la calm. Simplu. Fericiti…
Langa noi, sub un pridvor acoperit de plante cataratoare, cativa oameni stau la coada. Stiam ca pentru a manca la Kiki’s trebuie sa asteptam, dar ni s-a promis o experienta culinara deosebita, prin urmare eram hotarati sa asteptam… Toate bune si calduroase, dar e cam greu sa stai pe prispa de la ora 15 la 16, cu un strop de umbra, copii infometati si miros puternic de grill…
Locul asteptarii, chiar langa gratarul care mirosea inebunitor de bine
Gandul ca inaintea noastra sunt numai 4 familii ne dadea aripi… Lucrurile s-au inrautatit radical in momentul in care au inceput sa apara grupuri galagioase, obraznice chiar, 4-8 persoane care intrau direct in restaurant fara a intreba care este ordinea, incercand sa forteze intrarea… Noroc ca cel care “pazea” oarecum accesul si repartiza mesele era insusi patronul, fiind greu de pacalit si de mituit, insensibil la “farmecele” si banii obraznicaturilor… Expediati inapoi la coada, acestia ramaneau in usa restaurantului, comentand galagios, jigniti de faptul ca nu le este recunoscut “statutul”, creand o atmosfera grea si apasatoare. Daca nu doresti sa astepti, ce cauti la Kiki’s? Dupa o ora de asteptare, ne vine randul si patrundem in minusculul restaurant de familie. Masute mici, micute, asezate in curte umbrita de plante agatatoare.
Micutul restaurant se afla in curtea adapostita la umbra plantelor. In dreapta gratarul, in stanga micuta bucatarie si bufetul :)
Adorabile detalii
Un meniu micut, dar apetisant. Comandam minatiile. Suntem invitati sa ne alegem salate de la salad bar-ul simplu, nespectaculos, dar gustos. Salata cu sfecla, iaurt si nuci ma incanta, cu atat mai mult cu cat chiar inaintea plecarii in vacanta o pregatisem si eu. Salata de linte cu feta si rosii uscate este minunata. Ciuperci la gratar, niste porcini coapte pe jar, atat de bune cum nu am mai mancat vreodata, de poveste, se topesc in gura. Salata de rucola cu branza manouri a fost o revelatie! Asa a inceput dragostea mea pentru manouri :) Caracatita si sepia pregatite pe gratar cu jar sunt delicioase, carnoase si fragede, servite cu salata mixta ca la mama acasa, rosii, castraveti, salata verde si multa lamaie. Cand am vazut cum pun fructele de mare intregi, direct pe gratar, am crezut ca vor fi compromise, atoase si uscate. Nici vorba. Greu sa gasesti o caracatita mai frageda. Ce batalie a fost pe ea, greu de povestit… Si cand ziceam ca nu mai pot, au aparut vinetele coapte, tot pe gratar, stropite cu ulei de masline si presarate cu rosii si branza feta. Feta, mereu feta… La creveti eu am spus pas, pentru ca efectiv nu mai puteam… Uite asa s-a luptat sotul meu singur cu o farfurie de creveti perpepeliti pe jar. Desertul zilei: prajitura cu ciocolata si frisca. Numai ciocolatistul meu baiat mare s-a incumetat sa mai incerce si ciocolata… Credeti ca a mai ramas ceva? Nu. OK, cel mic i-a furat frisca :) Ce mai puteam comanda, daca mai puteam manca? Pestele zilei, pregatit intreg, steak de peste spada, cotlet de porc marinat (un cotlet enorm!!!), pui umplut cu feta si plante aromatice, pulpe de pui… Toate perfect coapte pe gratar, in curte, in fata noastra. Una peste alta, a meritat? Sincer, a fost interesant, gustos, chiar romantic intr-un fel, dar nu as mai repeta experienta. Nu din cauza micutului restaurant, nu din cauza drumului, ci din cauza asteptarii halucinante intr-o caldura inabusitoare, datorita haosului de la intrare, datorita faptului ca ordinea intrarii se bazeaza exclusiv pe bunul simt al celor care asteapta (bun simt care de multe ori este inexistent) si pe atentia de vultur a celui ce asteapta… N-ar strica putina organizare, macar o lista pe care sa-si treaca numele fiecare grup care asteapta, pentru a usura asteptarea… Daca pun in balanta o zi de vacanta si 25 minute dus cu taxiul, 60 de minute asteptarea, 45 minute masa, 40 minute asteptarea taxiului la intoarcere si inca 25 minute drumul pana la hotel, as zice ca am pierdut o zi de vacanta… Ce sa mai spun, desi mancarea si serviciul au fost foarte bune, ca-ntr-o casa greceasca ospitaliera, din punctul meu de vedere timpul pierdut si caldura au castigat drept de veto. Si totusi, marea a fost atat de frumoasa…
Ftelia
Daca, totusi, nu vreti muzica, nu vreti galagie, nu vreti aglomeratie, puteti opta pentru restaurantul Ftelia situat in plaja cu acelasi nume. V-am povestit si despre plaja aceasta, in postarea despre Mykonos. Restaurantul este foarte calm, muzica in surdina, aproape de plaja salbatica, intunecata… Meniu scurt, dar mancarea buna si dulciurile de casa sunt mandria lor. Copiii au savurat o pizza care le-a placut foarte mult. Noi am luat un peste foarte bun, cu verdeturi trase in unt si lamaie (kale, spanac, stevie). Greu de ajuns la Ftelia. Cu siguranta taxiurile nu se aventureaza pana acolo. Parca aici a fost, totusi, prea calm pentru Mykonos…
Ar mai fi fost multe restaurante de incercat :) Poate in alte vacante… Mi-e dor de Grecia…
Cu drag,
Delicioasa
xoxo
Incantator articol!!! V-a trebui sa il citesc de minim 10 ori, ca sa nu pierd vreun detaliu… atatea informatii si atatea poze superbe! delicioaso, te-ai intrecut pe tine, si se simte ca ai filtrat prin sufletul tau tot ce ai scris. Imi place, imi place… si vreau in Grecia!
cu drag, Codruta
m-ai implantat in peisajul geofizic si cel gastronomic…si cind m-am trezit aveam in fata doar un laptop…dar peripluul virtual a fost frumos!foarte!:)week-end placut!
Multumesc, draga mea Codruta. Esti o scumpa :)
Sincer, si eu vreau in Grecia :) Vreau inapoi :)
Te pup
xoxo
Alison, draga mea, ma bucur tare mult ca ti-a placut „calatoria” :) Week end placut si delicios! xoxo
Minunatttttt !!! O sa retin numele tututor mancarurilor, in felul asta nu pierd nimic delicios. :)) Te-ai intors prea tarziu… Deja am ales Rhodos. Iar acum Mykonos e un motiv in plus sa mergem de doua ori in Grecia. :) Am citit tot ce-ai scris despre Mykonos, si m-a incantat… <3<3<3 Ca intotdeauna… :)
Pupicei si multumim de informatii si de pozele minunate.
xoxoxoxo
Draga mea Ana Maria, chiar ne-am intors mai tarziu cu vreo 2 saptamani… Am cazut sub vraja Greciei si tare greu a fost sa ne despartim :) Ma bucur mult ca ti-a placut Mykonos-ul vazut prin ochii mei. Abia astept sa vad Rhodos-ul. Sa faci multe poze… Acolo nu am ajuns inca :) Pupici! xoxo
Pai va inteleg perfect… :) E heavenly… O sa fac muuuulte poze, clar! :)) Ca in Franta am facut multe mii…Muuuulte… :)))) Ma uit prin foldere de vreo 3 zile si tot nu am reusit sa le vad pe toate sau sa aleg ce vreau sa pun pe blog. :))) Asa ca, don’t worry, o sa ai un tur virtual de zile mari, inainte de a-l vedea live. :))))
Puuuuup ! :*::*:*:*
J’aime la France! xoxo :)
Si eu care credeam ca mi-a placut Grecia ;) As iubi-o la fel de mult ca tine, daca as ajunge la Mykonos ;) Acum stiu unde plec la anu ;) Minunata poveste, detalii utile si apetisante! O sa pun in favorite link-ul catre postare sa stiu unde sa merg ;) Pupici si sa va fie de bine!!
Se pare ca am cazut amandoua sub vraja Greciei :) Multumesc, Antonina :) Pupici, draga mea. xoxo
Ce de bunatati, si ce bine arata :) M-am plimbat si eu cu tine virtual prin Mykonos, multumesc :) Acum ramane sa imi fac si eu bunatati, pana cand ajung pe acolo. Galaktobureko este in plan, vinetele alea cu crema de branza arata superb, multumesc pentru inspiratie!
imposibil sa nu te indragostesti de grecia. si noi vrem sa mai mergem in septembrie, daca vom putea, daca nu, mai e un an care va veni.
frumos articol si poze.
Na ca am dat send inainte sa scriu de branzeturi: ce se gasea la noi sub denumirea de feta (nu mai au voie sa ii spuna asa acum) e de fapt danish white cheese.
Sunt mai multe magazine unde gasesti specialitati grecesti si uleiuri bune, eu stiu unul la Domino (Bd Lacul Tei). Scumput dar aduce grecul de acolo, au si haloumi si mai multe. Si ulei de masline din Thassos, o nebunie.
Ma bucur ca ti-a placut plimbarea, Mihaela. Abia astept sa vad ce bunatati grecesti vei pregati :) O zi frumoasa!
Cu siguranta voi merge la acest magazin :) Abia astept sa vad daca au manouri. Sa nu mai spun de cand caut haloumi de calitate. O ador! Te pup si multumesc pentru info :) xoxo
ce frumuseti! ce delicii! parca dupa ce citesc la tine i-as mai da Greciei o sansa :D
Of-of, Mai-mai! Imi place tot mai mult de Grecia, cu ale ei mancaruri, manastiri si limba melodioasa. Ce-as mai sparge si eu o farfurie in cinstea ei!
Frumos articolul, felicitari!
In alta ordine de idei…..mi s-a facut brusc foame ;))
Multumesc, draga mea :) Sa inteleg ca nu ti-a placut in Grecia? Unde? Sa stim sa ne ferim :)
1Bucataria greceasca nu se dezminte. Metode de preparare simple, in jurul unor ingrediente proaspete si de foarte buna calitate. Ca gourmet ce poti sa iti doresti mai mult?
Foarte interesant mi se pare amalgamul de efervescenta si calm al insulei, unde fiecare isi poate cultiva afinitatile.
Faptul ca grecii stiu petrece este evident… Se reflecta in deficitul de GDP :-)
Felicitari pentru articol si pentru vacanta impartasita cu noi. Nu ne ramane decat sa va calcam pe urme, la un moment dat.
Referitor la aparat asortat la rochita de seara, poate Olympus XZ-1? :-))
Sa spargem farfurii, Oranjada ;) Petrecere!
Te pup :)
Intr-adevar, ingredientele de calitate sunt secretul minunatiilor de mancaruri atat de simple, pregatite parca fara efort, totusi atat de delicioase. Chiar nu-ti trebuie mai mult…
Referitor la petreceri, ce ne-a mai spus acelasi grec petrecaret, a fost ca deocamdata nu-si fac probleme, pentru ca au ceva bani pusi bine si mai pot continua petrecerile… Nu a precizat insa daca era vorba doar de grecii din Mykonos (unde turismul merge struna din aprilie pana la sfarsitul lui octombrie) sau de toti grecii… :)
Am cautat imediat Olympus XZ-1 on line. Cred ca ai dreptate; e micut, are cam tot ce-i trebuie pentru a face foto seara/noaptea… Se asorteaza cu rochita de seara :) Merci :)
O zi frumoasa, Razvan
Desi tocmai ne am intors de la o eaterie chinezeasca din Hongkong unde eram singurii turisti intr o mare de localnici(ghida noastra ne a initiat), am trecut spre lift prin pomposul hol al hotelului Peninsula si am amanat pe maine mult ravnitul five o’ clock tea cu prajiturelele, mini cucumber sandwici si sconesurile de rigoare din lipsa de …spatiu, postul tau superb mi a facut pofta !!! Mai ales mille feuille de vinete, ce nebunie, ce delicat!?! O foarte frumoasa lectura mi ai oferit draga mea.
Vin la schimb cu povesti de la Felix bar, aranjat de Stark pana la perfectiune, de la un lift demential in care lumina se reduce in apropierea etajului 28, pana la ladies and gentelman rooms, care ofera cea mai buna priveliste asupra golfului sac!, la meniul super sofisticat pe car efiecare guest il alege de pe un ipad ….
Gandurile mele bune catre tine de la capatul lumii :)
Cu drag.
Draga mea, ce dor mi-e acum de Hong Kong!!! La Felix bar nu am ajuns, dar am luat o cina de vis la China Club, un club privat al lui Sir David Tang, absolut perfect. Am avut senzatia ca ne-am intors in timp, in perioada coloniala, muzica live (exact ca-n filmele vechi), ventilatoarele din plafon, decorul, mancarea, costumele, atmosfera… Of, si restaurantul lui Pierre Gagnaire de la etajul 25 :) Cat de mult mi-a placut Hong Kong-ul! Magazinele! Am luat si noi o masa la un restaurant plin de chinezi, foarte interesanta experienta, cu adevarat mancare asiatica, traditionala, delicioasa. Dupa „evenimentul” asteptat prin februarie, cu ajutorul lui Dumnezeu, luam iar „la pas” Asia :) Next time in Hong Kong, poate stam si noi la Penisula, desi am avut camere superbe la Intercontinental, chiar pe malul apei. Admiram in fiecare zi apusul soarelui si barcutele traditionale (OK, si giganticele vapoare care strabateau golful :) )
Mare bucurie mi-ai facut, Alina, draga mea. Acum sunt alaturi de tine… Dreaming :)
Te pup cu drag,
De o saptamana intoarsa din Kefalonia simt un dor puternic de Grecia
si mai simt ca destinata mea greceasca de anul viitor va fi Mikonos :).
Delicioasa povestire.
Stiu cum este sa-ti fie dor de Grecia… Am simtit si eu la fel cand m-am intors. Sincer, inca nu mi-a trecut…
Destinatia urmatoare, party in Mykonos? Buna alegere! Let’s party :)
O zi frumoasa, draga mea :)
xoxo
Destinatia nu destinata si Mykonos nu Mikonos. Deh, dorul..
Multumesc pentru urari. Nu putea lipsi intrebarea – la ce hotel ati stat in Mykonos?
Hoteluri superbe sunt foarte, foarte multe in Mykonos. Noi am stat la Mykonos blu pentru ca avea plaja la 2 pasi si era absolut superb, grecesc, nu ultra modern sau minimalist. Oriucum, am vazut ca sunt foarte multe hoteluri de vis, ba chiar si vile ce pot fi inchiriate. :)