Am luat un taxi pentru a merge la Manastire. Se pare ca in Aegina taximetristii nu fac greva. Dupa un drum de aproximativ 20 minute, am ajuns intr-o oaza de verdeata in centrul careia domnea in liniste Agios Nektarios. Liniste, pace, un adevarat lacas de reculegere. Despre viata si minunile Sfantului Nectarie puteti citi un articol frumos aici.
Atat de mult ne-a placut, incat am zabovit aici mult peste cele 40 de minute reprezentand „intelegerea” initiala cu taximetrista. Ne-am intors in Aegina Town, ne-am plimbat putin, am admirat marea albastra si insulele din zare. Am „ratacit” incantati printre cafenele si taverne…
Am mancat la o terasa faina, chiar pe malul marii, la doi pasi de o plaja cu nisip auriu. Mancarea a fost delicioasa, greceasca, fara artificii, uluitor de buna in simplicitatea ei.
Salata greceasca
Salata de capere (frunze si fructe de capere)
Vinete coapte
Calamari prajiti
Sardine la gratar
Placinta cu spanac si branza
Salata de caracatita
Dupa atatea bunatati, am hotarat sa renuntam la desert, dar ne-am trezit cu un pepene rosu zemos si foarte dulce, din partea casei. Ei, incearca sa te abtii…
Cat am savurat noi cafeaua, copiii s-au distrat hranind pestii care se aflau foarte aproape de mal. Fara turisti galagiosi, fara muzica tare. Doar marea.
Am petrecut pe insula cateva ore minunate. Nu imi explic cum a putut Aegina sa-mi inspire aceasta senzatie de calm, cand in micutul port ancoreaza foarte des speed boat sau ferriboat-uri mari care aduc multi turisti. Am vazut ca anumite site-uri spun ca orasul Aegina ar fi efervescent, atat ziua cat si noaptea. In ziua in care am fost noi, totul era calm, toropit de caldura. De fapt, asa imi imaginam o insula greceasca. La intoarcere, in drum spre port am cumparat faimosul fistic produs in Aegina. Pe 15 Septembrie incepe Festivalul Fisticului aici. Mergem? :) Simt ca voi reveni curand in Aegina. Avem inca multe de vazut. Mi-ar placea sa vizitez templul Aphaia, unul dintre cele mai bine conservate in Grecia, Kolona, singura coloana ramasa in picioare din cele 34 de coloane ale vechiului Templu al lui Apolo, Templul lui Zeus, orasul vechi si manastirea Panagia Chrysoleontissa din Paleochora. As vrea sa ma plimb prin plantatiile de fistic… As vrea sa vad plajele salbatice… As vrea sa vizitez insulele de vis din apropiere: Salamis, Angistri, Poros, Hydra, Dokos… Revenim, sigur…
Cu drag,
Delicioasa
ah, psihi mu…se gudura stomacul meu si-mi bate apropouri sponsorizate de KLM si ale sale zboruri in Grecia.
Of, tu, Zeus, fii tu capitanul meu si du-ma-n tara ta vreo cateva saptamani si ospateaza-ma pe unde a fost si Delicioasa.ro :))
Acum trebuie sa fii atenta. Cine stie cand apare Zeus, te rapeste si te duce pe o insula :D
Ce draguta esti :) xoxo
Ce frumuseti.. si ce bunatati! ce pofta mi-ai facut cu pepenele, maine trebuie neaparat sa iau si eu :)
Mie mi-e pofta de pepene tot timpul :) Si acum ma duc sa tai o felie :) O zi frumoasa, Mihaela
nici n-am stiut ca la capere se mananca si frunzele! si vinetele alea intregi in ulei de masline si cu lamaie si patrunjel… si pepenele ala rosu! imi vine sa musc din monitor!
anul asta am mancat numai pepene cu miez roz- foarte buni, dar asta al tau rosu e irezistibil.
si cred ca Aegina a devenit o „insula delicioasa”, dupa ce ai trecut tu pe acolo!
nu vii si prin timisoara? ca imediat s-ar schimba fata orasului…
te pup, codruta
Sincer, nici eu nu stiam ca se mananca frunzele caperei. Nu am mai intalnit asa salata pe altundeva, dar a fost tare buna :) Pepenele rosu si dulce a fost imposibil de refuzat, oricat de full eram noi :)
:D In privinta Timisoarei, as veni, ca miroase de la o posta a paine proaspata si delicioasa din cuptorul tau :)
Te pup cu drag, draga mea.
toata vara am jinduit la Grecia si unde ma intorc dau de ceva care imi spune „ce ti-a trebuit Italia cand stii ca Grecia rules!”. Caracatita si calamari si fistic si cea mai minunata mare, atat aveam de zis :)
Ai dreptate, Anca, Grecia rules :) Of, iar mi-am adus aminte de mancarea delicioasa…