Cel mai mult imi place sa strabatem drumul ce pleaca din Ierusalimul Sfant, prin desertul Iudeei, pana la Marea Moarta, apoi spre Galileea, de-a lungul granitei cu Iordania. Din loc in loc, mici asezaminte de beduini. Case, de fapt mici, foarte mici constructii firave din foi de tabla si diverse alte materiale, cateva capre, copii. Se muta de colo colo. In pustiu apare in fata noastra o moschee. Parca ar fi un miraj.
Un scurt popas la Marea Moarta. Arsita. Caldura greu de suportat. O baie in apa sarata, atat de sarata si mineralizata incat esti atentionat frecvent sa nu stropesti si sa mergi urgent la doctor daca iti intra apa in ochi sau o inghiti accidental. Efectul acestei ape, efectul namolului asupra pielii este faimos. Numai rabdare sa ai si rezistenta la caldura torida… Ce caldura! Ne aflam la cota – 423 metri sub nivelul marii. Undeva, in apropiere, zac ruinele unui fost mare hotel. Marea Moarta se retrage constant. Scade. Hotelul acesta era candva pe malul marii. Acum este in pustiu…
La doi pasi, pesterile Qumranului, locul ales de esenieni pentru reculegere, retragere intru rugaciune si purificare. Aici sunt pesterile in care un biet beduin, cautand o capra ratacita, a descoperit manuscrisele de la Marea Moarta, documente extrem de valoroase, ce aveau sa aduca la lumina informatii de mult pierdute, de multe ori controversate despre viata din trecut, despre religie. Voi reveni cu un post despre Qumran. Daca am continua drumul, in cateva ore am ajunge la zona cu hoteluri a Marii Moarte, apoi la Eilat, la Marea Rosie, dar ne intorcem. Intr-o alta calatorie, poate, vom continua drumul. Trecem pe langa Ierihon. Galben, maroniu, rosu… Deodata, o pata verde. Plantatii de curmali. Splendide. Chiar citisem un articol despre aceste fantastice plantatii de curmali, despre cat de mult s-au luptat oamenii pentru a inverzi desertul. Curmalii care cresc acum in desertul Iudeei sunt, in mare parte, din Maroc. Curmali marocani, salvati de o molima ce a lovit plantatiile din tara lor, trimisi spre pastrare in SUA, apoi adusi cu mult efort in Israel. De curand, intr-un vas antic, au fost descoperite cateva seminte de curmal din specia care crestea natural in desert in vremuri de mult apuse. Curmali de Iudeea. Cu tehnologie avansata, au reusit sa „invie” aceasta seminta, iar specialistii spera sa poata cultiva in curand curmali de Iudeea. Curmalii stramosilor… Drumul curge prin desert. Piatra. Nisip. Granita cu Iordania. Fara soldati. Un gard electrificat, securizat, cu senzor. Orice atingere a acestui gard si armata ajunge rapid in locul respectiv.
Pe malul apei, pe scari, castori enormi vin dupa mancare. Ce urati sunt… Oamenii ii hranesc asa cum hranim noi ratustele. In apa se vad pesti enormi. Nu stiu ce fel de pesti sunt, dar seamana ca forma cu somnul. Apa, copacii, totul freamata de viata. Un miracol, cand te gandesti ca Iordanul este atat de poluat incat cu greu mai poti gasi vietuitoare in el. Iesirea se face printr-un magazin de suveniruri. Vanzatorii sunt cu ochii pe noi. Vad locul cu carti si incep sa rasfoiesc. Atacul vanzatorilor: „daca iei 2 carti la a 3-a ai discount de 30 %”. Iau 3 carti si imi mai place una. Reincepe atacul „mai ia una si ai discount la a treia” :) OK, doar ca mi-ar trebui inca 2 valize la cate carti am cumparat deja pana acum :)
Continuam drumul, de-a lungul Marii Galileei, Tiberias – oras infiintat de Irod Antipa, Magdala – orasul in care se presupune ca s-ar fin nascut Maria Magdalena, Tabgha – minunea inmultirii painii si pestilor pentru a hrani multimea, Muntele Fericirilor, Capernaum. Am sa scriu acum doar despre locul Binecuvantarii si Capernaum. In alta postare, voi scrie si despre alte locuri minunate din Galileea.Muntele Fericirilor – Beatitudinea.
O manastire franciscana, moderna, situata intr-o locatie de vis, cu o vedere panoramica asupra Marii Galileei. Aici, in anul 2000, in fata unei multimi numeroase Papa Ioan Paul al II -lea a tinut o predica.
In rest, flori, liniste, coruri care canta imnuri religioase. Binecuvantare. Beatitudine. Fericire. „Cand a vazut Isus multimile, s-a suit pe munte si dupa ce a sezut jos, ucenicii lui s-au apropiat de el. Apoi a inceput sa vorbeasca si sa-i inveţe astfel: „Fericiti cei saraci cu duhul, caci acelora este Imparatia Cerurilor! Fericiti cei care plang, caci aceia se vor mangaia! Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul! Fericiti cei ce flamanzesc si insetează de dreptate, caci aceia se vor satura! Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui! Fericiti cei curati cu inima, caci aceia vor vedea pe Dumnezeu! Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema! Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este Imparatia Cerurilor! Fericiti veti fi, cand din pricina Mea, va vor ocari si va vor prigoni si mintind vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra! Bucurati-va si va veseliti, caci plata voastra multa este in ceruri” (Mt 5,1-12)
Capernaum – Biserica catolica, casa Apostolului Petru, Sinagoga
Biserica se spune ca ar fi construita peste ruinele casei in care a trait Apostolul Petru.
Constructia este foarte moderna, octogonala, suspendata, mie mi s-a parut foarte rece, dar ruinele vechii sinagogi in care a predicat Hristos sunt minunate. Nu degeaba doream sa fiu arheolog cand eram copil :)
Capernaumul Ortodox – Biserica Greco-Ortodoxa a celor 12 Apostoli
La doi pasi de Capernaumul catolic, intr-un lan de rapita galbena si frumoasa, apare biserica ortodoxa. Cu acoperis rosu, ca in poveste, sa o vada lumea si sa nu o ocoleasca. Cum pasesc in curte, simt ca ma intorc in timp. Sunetele copilariei mele… Canta gugustiucul. Liniste. Bate vantul. Apar cativa pauni, lasati liberi prin gradina. Un loc de poveste. Arbori mari, batrani, umbresc locurile in care vizitatorii se pot odihni si pot medita.
Nazaret – Biserica Greco-Ortodoxa Arhanghelul Gavril
In drum spre Tel Aviv oprim in Nazareth, locul nasterii Sfintei Fecioare Maria si a lui Iosif, locul unde se afla Izvorul Maicii Domnului si locul Bunei Vestiri, Pestera lui Iosif, Sinagoga in care a invatat Hristos si Muntele Prapastiei, de pe care au vrut sa-L arunce locuitorii Nazaretului. Prima data cand am ajuns in Nazareth am fost „lasati” in fata unei biserici enorme, gri, foarte moderne. Am intrat. Nu m-am simtit acasa. Mult prea moderna pentru gustul meu. Am tot intrebat unde este biserica ortodoxa si, in cele din urma, am ajuns la biserica noastra. Micuta, cocheta, scaldata de razele soarelui, situata chiar langa Izvorul Bunei Vestiri. Pe pereti scrie si in limba romana, Sfinti Romani. Vad o inscriptie. Biserica a fost pictata de artisti romani. Sunt mandra. Chiar sunt mandra. Artistii romani au pictat minunatia asta de biserica.
foarte frumoasa povestea ta, dar nu stiu de ce, poate din cauza excesului de religious tourism bullshit (casa lui Sf. Petru? locul unde a fost botezat Gizăs? really?) mie unul Israelul nu-mi trezeste niciun fel de sentiment pozitiv si nu cred ca as merge vreodata in vacanta acolo…
Florin, poti vizita Israelul fara a un pelegrinaj la locurile sfinte. Poti sa te relaxezi intr-un Chateau gourmet in Galileea sau Golan, la una dintre podgoriile lor faimoase, poti sa pierzi zilele si noptile in restaurantele, cluburile si magazinele din Tel Aviv, orasul care nu doarme (recent a aparut pe locul 3 in lume ca distractie), poti merge la Marea Rosie, Marea Moarta; in Ierusalim sunt unele dintre cele mai bune restaurante. Este optiunea fiecaruia daca face un pelerinaj religios sau doar o calatorie de poveste. Pentru foarte multi oameni, inclusiv pentru mine, locurile astea au o incarcatura emotionala deosebita, fiind foarte importante din punct de vedere religios. In ziua de azi avem atatea destinatii de vacanta minunate la dispozitie, incat in permanenta este f greu sa alegem…
maybe, dar mai ai si amenintarea cu bombe deasupra capului, plus tot hassle-ul de la aeroport, asa ca eu zic pas :)
Ei, la amenintarea cu bombe, n-am ce sa spun…Daca nu ma insel, si Bali a trecut prin momente grele din acest punct de vedere acum cativa ani… Eu am fost de f multe ori in Israel si singurul loc in care m-am simtit oarecum ciudat din cauza masurilor de securitate a fost cand a trebuit sa intru din nou in Israel din Palestina (Betleem). In ce priveste aeroportul, daca zbori cu El-Al la business si platesti serviciul de protocol la aeroport, n-ai probleme. Las’ ca lumea e mare, avem atatea destinatii pentru vacanta… Timp si bani sa fie :)
well, daca zbori la business sunt sigur ca viata se vede altfel, da’ probabil ca te si costa cam cat biletul la economy pana in Bali :))
Could be… No idea… :D
De cate ori am plecat undeva au fost amenintari, mvai draga bombe la Istambul, in Tailanda se rapeau turisti, in Grecia sunt toti in greva. Fix fas.
Frumos articol si poze. Nici eu nu ma omor dupa zona aia, caldura, nisip, dar este super scris si pozele la fel.
Cam asa-i cu amenintarile, din pacate. In Marrakesh am avut o vacanta de vis anul trecut. Anul acesta, bomba intr-o cafenea. In Turcia – bomba, in Filipine – turisti rapiti… Egiptul, cand sa-l vedem si noi, revolutie… Tunisia, dezastru… Thailanda, Maldive, un „pic” de tzunami…Chile, cutremur… Japonia, nu mai vorbesc… Hmmmm, tot plecam, suntem „nomazi”, trebuie sa calatorim :) Multumesc frumos pentru aprecieri, draga mea :) xoxo
Tare frumos descris, superbe pozele , vad ca vedeta de la Capernaum a fost in ziua lui buna , mereu e prin zona bisericii ,daca nu in vreun copac din zona.
Amenintarea cu bombe cred ca e o teama neintemeiata, din necunoasterea prea bine a situatie exacte, ci numai pe baza franturilor de informatie ce apar in mass-media internationale, unele dintre lucruri exagerate ,ca dau mai bine la publicul doritor de senzational.
Probabilitate producerii atentatelor cred ca e la fel ca in orice tara a lumii, diferenta e ca avand experianta si oameni pregatiti si cetateni pe faza sansa producerii unei grozavii e mult mai mica. Aici daca un bagaj e uitat intr-o statie de autobuz in cateva minute strada e inchisa , zona eliberata, vin genistii , politia si ridica sau explodeaza pe loc obiectul suspect. Eu aici ma simt mult mai in siguranta decat in multe alte tari.
Doreai tu sa ‘te faci’ arheolog cand erai mica da eu zic ca s a pierdut in tine un bun jurnalist :), ma rog, castigul nostru , al celor care iti impartasim site ul!
Nu mi imaginez altfel Israelul decat asa cum l ai descris, combinatia ideala intre istorie, religie si placerile lumesti.
Inteleg puterea care te atrage sa l revizitezi, sper ca la toamna sa reusim si noi, iar postarile tale imi vor fi ghid,
O mare placere mi ai facut ,
Te imbratisez,
Alina
Ma bucur ca-ti place aceasta postare :) Ultima data cand l-am vazut, in mai, era in copac si scotea sunete foarte ciudate. O fi fost perioada imperecherii?
Eu merg destul de des in Israel si cred cu fermitate ca ai dreptate. Ma simt in siguranta de fiecare data.
Uneori chiar se exagereaza, insa spre siguranta locuitorilor, clar. Intr-o zi ma plimbam pe promenada din Tel Aviv, pe o bancuta se uita pierdut la mare un pui de arab, de vreo 18 ani, cu un rucsac in spate. Masina de politie a oprit chiar langa el, i-au verificat actele, l-au perchezitionat. Totul se intampla chiar langa acvariul distrus de bomba in timpul Intifadei.
Probleme sunt in toata lumea, accidente se pot intampla oriunde. Cert este ca ma simt mai in siguranta dupa controlul de securitate super amanuntit al El-Al, decat dupa controlul „lipsa” de la Tarom. Ii admir pe locuitorii acestei tari pentru curajul si taria sufleteasca. Sunt incredibili. Iti transmit optimism si dorinta de viata. Ma bucur ca mi-ai scris, draga mea :)
Draga mea Alina,
Ce mesaj frumos! Multumesc frumos pentru aprecieri, acum m-am emotionat :) Ma bucur tare mult ca ti-a placut postarea aceasta. S-a lasat greu scrisa… Sper sa-ti placa Israelul la fel de mult. Este un loc minunat, care se lasa descoperit incet, incet. Cate povesti, cate legende, cata istorie… Restaurante… Magazine…Mediterana… Mi-e dor :)
Te pup cu drag
xoxo
ai povestit foarte frumos. fiecare avem niste locuri din astea de care suntem legati sufleteste, si unde ajungem in ciuda impedimentelor legate de calatorie. m-ai facut curioasa, oricum…
Multumesc, draga mea :) Ai dreptate.
O poveste impresionanta pentru mine, o realitate frumoasa pentru tine.. Sper sa ajung sa vad si eu minunatiile astea.. Pana acum n-am pus Israelul pe lista.. dar acu i-am facut clar o bifa !
Ma bucur ca ti-a placut povestea. Te pup!