Dupa ce ne-am rasfatat cateva minute pe terasa hotelului, privind Bosforul si savurand o cafea turceasca, ne-am urcat in taxi – directia restaurant Park Fora. Situat tot pe malul apei, aproape de podul care uneste cele 2 continente, restaurantul a fost o incantare. Serviciul foarte bun, peste proaspat, atmosfera relaxanta. Cum aveam sa ne obisnuim, taximetristul merge mai departe, il atentionam, intoarce… Revelatia a fost desertul. Am comandat fructe confiate (gutuie si dovleac) si smochine umplute cu nuci si miere. Ma gandeam ca vor fi extrem de dulci si nu voi putea lua mai mult de o picatura, insa au fost perfecte. Usor dulci, insiropate, servite cu un delicios caimac… Cineva sa ma opreasca :)
Ton usor afumat, cu ceapa
Peste marinat
Salata de vinete delicioase, aurii (nu au maioneza)
Calamari prajiti cu sos de usturoi si sos de safron
Dovleac confiat
Smochine umplute cu nuci si miere
Minunatii cu caimac
Dupa restaurant, am luat un taxi in directia Sultan Ahmet, chititi sa vizitam Hagia Sofia si Blue Mosque, apoi plimbari lungi prin zona… Cand eram mai linistiti in taxi, contempland Dolma Bace, cerul albastru, minaretele, aglomeratia, ne trezim ca ne vorbeste taximetristul, in turca, bineinteles: „Trafic problem! Tramvai! Sultan Ahmet!” Incercand sa intelegem ce tot vrea, il intrebam, in engleza care-i problema… „Trafic problem! Tramvai! Sultan Ahmet!” Initial am crezut ca o fi vreun accident de masina/tramvai si nu se mai circula prin zona. Continua minunata noastra conversatie, el in turca, noi in engleza, el in turca, noi in romana, el in turca, noi in franceza… „Trafic problem! Tramvai! Sultan Ahmet!” Ok! Deja incep sa ma enervez! Cand ziceam ca s-a calmat, trage pe dreapta si ne face semn sa coboram, aratandu-ne statia de tramvai. Noi nu si nu. Du-ne unde trebuie. „Trafic problem! Tramvai!” Eu nu ma dadeam scoasa din taxi, in toropeala care ma cuprinsese dupa masa, dar sotul meu a fost de acord cu turcul din poveste si am coborat… In statia de tramvai, nici un casier. Totul automat, pui banii, scoti banutul de plastic, introduci in aparat si intri pe peron. Asta daca sti sa „vorbesti” cu aparatul automat… In incercarile noastre disperate de a vorbi turco engleza cu masina automata, apasand pe un touch screen care nu se lasa usor atins si impinsi de alti nerabdatori din spate, la fel de necunoscatori intr-ale biletelor de tramvai, suntem in cele din urma salvati de un supraveghetor. Salvarea a venit tocmai in momentul in care eu, cu o fobie destul de pronuntata pentru mijloacele de transport in comun, mirosurile si atingerile de rigoare, ma hotarasem sa merg pe jos inapoi la hotel… Dar, enorma surpriza. Tramvaiul a fost super civilizat, nici vorba de impins sau imbranceli. Oamenii ne-au ajutat sa „nimerim” statia, am ajuns in 5 minute cand cu taxi-ul ajungeam, probabil, intr-o ora :) Am mers cu tramvaiul!!! Yeah:)
Moscheea Albastra si Hagia Sofia. Una langa alta. Ti se taie respiratia. Impunatoare, incarcate de istorie, magice. In parcul dintre ele, printre palmieri, sunt tot felul de comerciati de suveniruri, vanzatori de castane coapte, porumb fiert, suc de rodie fresh. Ador sucul de rodie. De ce sunt rodiile lor atat de suculente si frumoase?
castane coapte
Ne indreptam intai spre intrarea in Moscheea Albastra. Pe drum ma gandeam, usor ingrijorata, cum imi voi lasa pantofii la intrarea in moschee… Cum ar fi daca nu ii voi mai gasi… Poate trebuia sa-mi iau la mine ceva de schimb, just in case… Incercam sa nu ma „vizualizez” desculta prin Istanbul, in ideea ca daca te gandesti prea intens la un lucru, se si intampla… N-a fost cazul. Din nou o surpriza foarte placuta. La intrarea turistilor primesti o punga nou nouta in care-ti pui incaltamintea si o iei cu tine. Esti rugat insa sa nu te incalti in moschee si sa nu lasi punga jos. Mai civilizat nu se poate. Moscheea Albastra este superba. A fost construita in timpul Sultanului Ahmet 1. Controversata initial din cauza celor 6 minarete, aidoma Moscheei din Mecca (in acea perioada), in cele din urma Moscheea albastra a fost acceptata datorita solutiei gasite de Sultan: a construit un al saptelea minaret pentru Mecca. Problem solved!
Pornim spre Hagia Sofia, una dintre cele mai frumoase constructii cu influente bizantine. Infiintata de Imparatul Constantin, distrusa si refacuta de cateva ori, transformata in moschee, apoi in muzeu, Hagia Sofia are o istorie tumultuoasa.
Fugim pana la intrarea turistilor. Inchisa! Offfff! De ce nu ne-am grabit! Admiram noi exteriorul, dar fetele noastre triste „atrag” micii „intreprinzatori” turci, care ne spun ca s-a inchis muzeul, dar inca il putem vizita, daca dam cativa banuti paznicului. Eu nu l-am bagat in seama pe individ, insa sotul meu nu se lasa cu una cu doua, asa ca pune intrebarea magica, „how much?” „Putin, cativa banuti… 200 euro!” Bun! Lasa ca vedem Hagia maine, cand venim la Topkapi :)
Si uite asa, am luat-o pe jos inspre Grand Bazaar, nu pentru cumparaturi, ci pentru a vedea cum s-au mai schimbat lucrurile… Am coborat pe stradute inguste pana in Eminonu, Galata Bridge. Mi-a placut mult… Fiind aproape ora inchiderii, nu am fost agresati de vanzatori insistenti si ne-am putut plimba in liniste printre comerciantii de aur, covoare, ceramica, narghilele, dulciuri, ceaiuri si mirodenii.
Cum nu aparea vreun taxi, am atacat din nou tramvaiul si am ajuns cu bine. Aveam doar experienta :) Dupa atata plimbare, aveam nevoie de relaxare: un hamam, piscina, SPA… Exact ce trebuia.
Refacuti, ne indreptam spre restaurantul de „seara”, un japonez faimos din Londra, cu un branch in Istanbul: Zuma. Desi putin dezamagiti la inceput de selectia mult restransa fata de meniul din Londra, in cele din urma am petrecut o seara minunata, savurand hamachi sashimi, spider rolls, edamame, soft shell crab, tuna & salmon tartar with caviar, miso soup, etc. De baut, Saketini: vodka si sake, cu felii de castravete on the side. Muzica super, serviciu bunicel, tot langa apa, cum are nevoie un rac ca mine :)
A doua zi, dimineata, mic dejun. Ce incantare!!! La ora 10 dimineata, pe o terasa insorita de parca era iunie, am savurat un mic dejun de milioane. Pentru mine mic dejun perfect = peste afumat, branzeturi, capere, salata… Un touch de Istanbul: fructe uscate, nuci, migdale, miere… Caimac (cred ca obsesia mea pentru mascarpone se transforma in obsesie pentru caimac :)). Compot de smochine. Fagure de miere, asezat intr-o rama, ca un tablou, din care iti tai bucati. Nebunie!!!
Adoratul meu caimac :)
Compot de smochine
Cu bateriile incarcate, pornim spre Topkapi, usor stresati de „dead line”-ul mesei de pranz (aveam 3 ore la dispozitie, dar foame, pauza)… Inainte sa coboram din taxi, prietenul nostru ne avertizeaza: „Nu vorbiti cu nimeni! Data trecuta am stat 1 ora intr-un magazin de covoare cu un ghid de la Topkapi care incerca sa ma convinga sa cumpar de la var’su”. Inarmati cu nu-uri, coboram din taxi si suntem „atacati” de ghizi. Cand vad ca engleza nu tine, o iau pe rusa, apoi pe romaneste… In cele din urma, ne lasa in pace…
Partea noastra favorita este zona haremului si apartamentele private ale sultanului. Cate intrigi in harem… Curtea concubinelor… Curtea favoritelor…
Cea mai buna gutuie confiata cu caimac… Scrumptious :)
Cataif delicios, insiropat, delicat, usor dulce… Cu caimac :)
La drum… Din nou la hotel. Siesta: Spa, piscina, relaxare… Greu la Istanbul :)
Seara iar un restaurant de peste (Poseidon), creveti, peste crud marinat, castraveti murati (din care am mancat 2 farfurii singura, nu ma puteam opri), peste, peste, peste… Vin alb… Party time in Clubul Reina… Loooong night…Dimineata, bagajele, biletele, lunch. Pofticiosi ca noi nu puteau pleca spre aeroport fara un lunch special. Un restaurant pe o insula man-made, intre Asia si Europa. Blestemul taximetristilor „loveste” din nou… Prietenii nostri care plecasera cu 5 minute inaintea noastra nu ajunsesera la locul de intalnire. Telefoane, unde sunteti, cand ajungeti, dar voi unde sunteti, pai noi am ajuns, unde ne duce asta, mah…. Omul trecuse de mult de destinatie… Poate dorea sa le ofere un tur de oras :) Ajung si ei in cele din urma. Ne urcam pe vaporas si plutim spre insula.
Salata de caracatita
Salata Tarama
Peste marinat cu ginger
Salata de vinete
Ansoa
Rougets
Calcan
Gutie confiata, cu piure de mere, caimac si nuci
Din nou in taxi, la hotel, pe terasa… 30 minute de relaxare, pe malul Bosforului, savurand cafeaua turceasca. Sa nu plec fara a gusta o baklava. Comand. Aratau demential. Gust si simt ca ma topesc. Dulceata pe care o tot asteptam in deserturi de cand am ajuns in Istanbul, e toata in acea baklava. Sfasietor gust.. Cine m-a pus? Vreau gutuia mea, smochinele cu nuci si miere … Eh, trece cu o cafea turceasca (fara zahar)… Trebuia sa incerc :)
Ce minunatie! Mi s-a facut for de duca…la Istambul! Am mai fost in turcia, dar nu am ajuns la Istambul – sper ca rectific cat de curand greseala asta! felicitari pentru poze :D
Mi s-a facut si mie dor de duca la Istanbul si m-am intors de numai cateva zile :)))
Multumesc mult!!!
<3
Acum am vazut minunatia ta de Borek – placinta cu branza – turkish style. Sooo delicious!!!
Dap – mi-era tare dor!
Btw, sunt curioasa sa povestesti cum confiezi gutuile si dovleacul – aratau genial in poze :D
inca un pic :)
Super reportaj despre Istanbul, exact asa mi ar place sa l vizitez si eu!
As mai adauga doar o recomandare, Muzeul de Arta Contemporana, recent deschis-).
Am intrat pe site-ul Muzeului de Arta Contemporana din Istanbul. Foarte frumos! Sigur mergem data viitoare…
Multumesc din suflet pentru apreciere :)
O zi minunata :)
Eu am locuit timp de 5 ani in Istanbul, au fost cei mai speciali ani din viata mea…Cinele pe malul Bosforului,Centrele comercialeeee…Distractia,caldura oamenilor,aglomeratia,pescarusii,vapoarele,mirosul de castane coapte si de peste proaspat…Am citit articolul tau si mi-au dat lacrimile de dor.M-am intors deja de cateva ori,insa Istanbulul e un oras care nu poti sa-l vezi doar o data.Creeaza dependenta,cu aerul mistic si familiar cu care te obisnuiesti atat de repede.Ahhh ce dor mi-ai facut…Chiar ar trebui sa postez mai multe retete turcesti si eu.Imi place mult site-ul tau.O saptamana minunata iti doresc !
Si noua ne place foarte mult Istanbulul. Este fascinant! Chiar creeaza dependenta :) Ma bucur nespus de mult ca-ti place site-ul. Si eu te-am urmarit cu drag. Chiar astept retete turcesti :)
O seara minunata!
De pe site-ul Anei Maria, am ajuns la tine. Ar trebui sa infiintam un club al iubitorilor de Istanbul si Turcia. Noi mergem in aprilie, anul acesta , nu am fost pana acum in Istanbul, desi in Turcia am fost de 7 ori, vara…la frumoasa si albastra Mare Mediterana. Sotul si copilul meu sunt de-a dreptul innebuniti dupa Turcia, au invatat sa si vorbeasca cate putin. Abia astept sa vina luna aprilie.
Cristina
Buna Idee, Cristina :) Noua ne place foarte mult Istanbulul. Este un oras magnific, de poveste… Abia astept sa ne povestesti :)
O seara placuta
nu ai spus cum se numeste hotelul :(
:) Nu prea trec denumirile hotelurilor… Daca te intereseaza, iti recomand 2 hoteluri foarte bune, chiar pe malul Bosforului: Four Seasons Istanbul at the Bosphorus si Kempinski Ciragan Palace Bosphorus. Mie mi-au placut amandoua. Ultima data am stat la Four Seasons.
O zi buna :)
Multumesc pentru raspuns.
Nu credeam ca-mi vei raspunde asa de repede asa ca am rezervat deja in alta parte.
Mi-a placut asa de mult cum ai scris incat o sa raman neimpacata cu ideea ca l-am ratat.
Foarte frumos articol, revin dupa ce vad si eu orasul.
:)
Astept cu nerabdare sa-mi povestesti :)
Restaurantele nu le voi rata.
Acum caut solutii sa inlocuiesc hotelul :D
Yummi… Mi-ai adus aminte de Istanbul si de minunatiile de acolo… Mi-e dor :)
Cand vei veni la Istanbul, poti sa mergi la un supermarket si sa ceri Caimac de la D’otker.
Scrie in engleza pe punga cum se prepara.
Dar poti sa folosesti inghetata de vanilie la fructe confiate şi promit ca vei obtine un gust asemanator.
Cand vei mai veni in Istanbul iti recomanda sa incerci kebabul „Beyti”.
Vei ramane surprinsa de savoare.
Salutari din Turcia.