„Nici vorba!” Asa am reactionat cand sotul meu m-a anuntat fericit ca a doua zi vom primi porumbei. „Eu nu gatesc porumbei! YUK!” Toate experientele gourmet cu porumbei fusesera nefericite. Nefericite pentru mine, pentru ca sotului meu ii plac la nebunie… Am incercat chiar si pastilla marocana, porumbel in foietaj, cu aroma de scortisoara si mult zahar pudra. Bunut, dar cam prea desert… Ultimul experiment a fost acum ceva timp la Essex house-ul lui Ducasse, la New York. Mi-am zis ca daca cineva poate pregati un porumbel impecabil, atunci Ducasse e „the one”… Dupa ce am savurat un meniu degustare cu trufe albe, perfectiunea intruchipata, iata ca apare porumbelul. Il tai… Este insangerat si are un miros specific pe care nu il suport. Fericit de „fitzele si mofturile mele”, sotul isi savureaza portia dubla. Eu m-am ales cu un refuz categoric de a mai experimenta pe aceasta tema. Dar, never say never…
Cand Cristi ne-a adus porumbeii proaspeti – proaspeti, l-am intrebat, usor speriata, cum ii pregateste el de obicei. „Ciulama, prajiti, tocanite, oricum. Sunt foarte buni”. Mai, mai… Am cautat pe internet tot felul de retete care sa necesite marinare, pentru ca voiam sa scap de mirosul pe care il asociam eu carnii de porumbel, retete delicioase, numai rare/in sange nu. Din fericire, am descoperit retete salvatoare, cu puternica amprenta a Orientului Mijlociu, super aromate. Ceva imi spunea ca nu pot da gres. Pieptul de porumbel l-am tinut in saramura cateva ore, apoi l-am spalat si l-am marinat in iaurt spicy aprox 48 de ore. A fost o nebunie, dar nu am fotografii proba. Poate la urmatoarea transa. Pulpitele s-au pregatit mult mai simplu, mirodeniile fiind secretul. Obligatoriu un hummus delicios langa, cateva seminte de rodie si o salata verde cu multe plante aromatice. A fost foarte bun! Foarte, foarte bun si super simplu. Nu pot sa spun ca am scapat de fobia porumbelului pregatit in restaurante, oricat de luxoase, dar i-as pregati singura oricand. Multumesc, Cristi! Ai avut dreptate. Sunt deliciosi :)
12 pulpe de porumbei
250 g faina de naut
1 lgt pudra de usturoi
1 lg sumac
1 lg chimion macinat
1 lgt piper proaspat macinat
1 lgt fenugreek
1/2 lgt ienibahar macinat
ulei de rapita
Spalam pulpele de porumbel, le stergem bine cu hartie absorbanta, le presaram cu sare si le pastram aprox 45 minute la temperatura camerei. Punem uleiul de rapita la incins intr-un wok (aprox 1/2 din wok). Mixam faina de naut cu sarea si mirodeniile. Trecem pulpele de porumbel prin faina, acoperindu-le bine. Indepartam excesul, scuturandu-le putin. Le prajim pe rand, in uleiul incins pana devin aurii. Vor fi gata foarte repede, aproximativ 5 minute. Le scurgem pe hartie absorbanta. Le servim cu un hummus cu rodie si o salata verde cu multe plante aromatice.
Pofta buna!
Reteta preluate de aici
SaveSave
Hmmmm mi-e milaaaaaaa ! Am asa o tragere de inima, nu cred c-as putea. Am avut in copilarie porumbei voiajori, niste frumosi! Si nici nu-mi amintesc sa fi mancat vreodata, asta daca nu m-a pacalit careva ;) Daca n-as stii, poate as pune gura ;) Oricum ,arata minunat, si ai 10 + pentru hummus ca-s innebunita dupa el! Pupici
Scumpa mea Antonina, te inteleg perfect. In copilarie unchiul meu crestea iepuri. Noi ii hraneam pe ascuns si-i mai „scapam” din custi, spre disperarea lui. Nu m-am putut apropia vreodata de mancarea pregatita din prietenii mei.
Doar de vreo 2 ani am inceput sa mananc iepure, in conditiile in care ferma unchiului nu mai exista de multisor, iar iepurii de la metro arata ca niste miei mici si nu-mi trezesc amintiri. Banuiesc ca e acelasi feeling si pentru porumbei… Daca apuci sa te uiti in ochii lor, nu ai cum sa suporti sa-i vezi in farfurie.
Te pup!
Am gatit si eu porumbel la cuptor ,marinat (vreo 2 zile :) ) in otet balsamic, miere si cimbru.Tot nu m-a convins…Carnea e foarte putina, s-a cam uscat si intr-adevar, are acel gust specific, care nu prea mi-a placut.
Am mancat si porumbel la gratar care mi s-a parut ca are gust de pui…Dar daca mai prind niste porumbei, incerc si reteta ta.Daca te-a convins pe tine, cred ca merita :)
Deci nu sunt singura careia nu-i place porumbelul (in general) :) Bine ca am reusit sa dau de o reteta Ok :)
Cred ca sarea indeparteaza gustul acela prea puternic, iar spices ii dau o aroma speciala.
Ei, din cand in cand, merge sa ne jucam si cu „ciudatenii” :)