Tarta cu ciocolata alba si coarne
Chec ciocolatos cu nuci si coarne
A doua zi aveam sa ma lupt cu portocalia catina… Desi bobitele de catina pareau asa de curate, mici si dragalase, cand sa ma apuc de pregatit siropul cu miere am observat ca bobitele au niste codite mici, de cativa mm, care arata ca niste ace. Novice in ale catinei, m-am gandit ca nu prea ar avea ce cauta coditele acelea mici in siropul cu miere si m-am apucat sa le tai cu foarfecuta de unghii. Daaaaa, bobita cu bobita, 500 g de catina…Am strans din dinti, in timp ce ganduri pozitive incercau sa-mi autosugereze o stare de bine: minunata vitamina C, cata nevoie au pustii mei de vitamina C pentru imunitate, vine frigul, hai ca mai e putin… In cele din urma, siropul a fost gata si am rasuflat usurata… Si cand ziceam ca mai rau nu se poate, mai trece o zi si cad sub farmecul maceselor. Tot pentru prima data. Eu am savurat macese doar in ceaiuri sau gem, un fel de piure de fructe dulce acrisor si rosiatic, cu aspect de bulion. Eu nu sunt fan dulceata si gem. Trebuie sa fie foarte special pentru a ma indemna sa mananc. Poate sa-mi atraga atentia vreun ingredient special, vreo aroma sau vreo combinatie interesanta. Ador insa dulceata de caise proaspete sau uscate, gemul de mere & dovleac si nu pot refuza dulceata de visine sau cirese amare. Uneori rubarba, mai ales pe croissante proaspete, pentru ca-mi aduce aminte de Franta. Dar, cam atat. Insa cum sa las sa treaca macesele pe langa mine, fara sa pregatesc ceva cu ele? Am incercat sa le pun in placinta cu mere si Calvados, dar nu s-a intamplat nimic, ele ramanand intacte. In cele din urma, mi-am amintit de reteta Inei de dulceata de visine rawsi mi-am zis ca ar fi cazul sa experimentez aceasta reteta, adaptand-o pentru macese. Si totul ar fi fost nespus de simplu, daca… Asa este! Daca macesele n-ar fi avut samburi… Pasul 1: scot samburii… Din nou… Cu „frica” in suflet, am taiat in jumatate fructul sa vad cu ce ma „lupt”: daca am spus ca samburii de coarne sunt dificili, sau coditele de catina, atunci stai sa vezi samburii de macese: mici-mici, compacti, in plus, au si un pufulet aspru la interior, din cauza caruia am crezut ca voi face o super alergie, asa de tare ma manca tot corpul de la pufuletul acesta. Acum am inteles de ce toata lumea pregateste jeleu de macese. Le folosesti cu samburi, apoi strecori totul prin sita fina si ai scapat. Dar eu nu mananc jeleu…. Of, pretentioasa mai sunt! Am tot curatat la macese, in and out, 12 ore, in conditiile in care doctorul meu mi-a recomandat cat mai mult repus, adica daca s-ar putea sa stau 24 din 24 in pat, ar fi cel mai bine. Prea capoasa pentru un rac, nu m-am putut abtine sa las deoparte macesele si am perseverat. Pe la 9 seara am reusit sa termin de curatat. Am pus macesele in blender treptat, cate 2-3 linguri odata, maruntindu-le usor, apoi le-am transferat intr-o tava din ceramica, am amestecat 1 kg macese cu 200 ml miere de salcam ecologica si sucul unei lamai, am presarat cu putina vanilie pudra, apoi am pus fructele la deshidratat la cuptor, lasand gemul peste noapte in cuptor, la 50 de grade cu usa intredeschisa. In aceste conditii, temperatura cuptorului a fost in jur de 38-40 de grade C. Kind of raw :) Pregatirea gemului a durat aproximativ 12 ore, dar macesele fiind destul de uscate de felul lor, gemul nu a avut prea mult lichid. In schimb macesele au fost fantastic de gustoase, puteam simti pulpa fructului, de parca ar fi fost usor confiata, aromata si delicioasa. Mi-am propus sa-l testez pe scones si clatite cat de curand.Pentru ca mi-a placut rezultatul, am trecut pe lista de to do sa cumpar un deshidrator, dar nu prea stiu ce fel de aparat ar trebui. Voi utilizati? Ce aparat folositi? Si asa am ajuns in punctul Doamne fereste de mai rau… Cand ziceam ca am scapat si ca mai rau nu se poate, am mai primit 1 kg din prea laudata catina, de aceasta data ciorchine, pe crengute foarte lemnoase. This is not happening to me… Am cautat metode rapide de desfacut catina de pe ciorchine si un sfat era sa incerc sa desprind bobitele cu furculita. Am incercat, dar majoritatea fructelor se spargeau, intrand in contact cu metalul. Ori am inteles ca nu trebuie sa intre in contact cu metalul, pentru a-si pastra toate proprietatile si a nu se oxida. Prin urmare, am revenit la forfecuta, dar numai pentru a le desprinde de pe crenguta, lasand neatinse coditele acelea mici; le-am introdus in aparatul de suc Lexen, care a separat rapid orice parte lemnoasa si am scapat de problema. Acest aparat de suc are avantajul de a extrage la rece sucul, fara a distruge nutrientii si enzimele din fructe; nu foloseste centrifugarea, evitand crearea de caldura ce ar putea afecta negativ calitatea nutrientilor si distrugerea enzimelor.Uite asa am obtinut un suc proaspat, mustind de vitamina C. L-am amestecat cu miere crema cu vanilie de la Kzarinne, in proportie de 3 parti catina si o parte miere, am amestecat cu o lingura de lemn si l-am pus la pastrare la frigider. Acum sta la macerat cateva zile, amestec in fiecare zi cu o lingura de lemn, apoi vom incepe o cura de vitamina C, 2 lingurite pe zi, dimineata. Chiar la timp pentru vremea anuntata… Asa a luat final „epica” mea lupta cu samburii fructelor… Coarnele nu le mai consider o problema si au fost marea revelatie… Aparatul de suc salvator m-a scapat de „cosmarul” coditelor de catina… Cat despre macese… Poate le voi putea cumpara gata curatate :) Dar, never say never… O poveste cu „samburi” de adevar :) Voi v-ati luptat cu samburii sau coditele fructelor pana acum? O duminica frumoasa va doresc ♥
toata admiratia mea pentru rabdare,un sagetator nu cred ca are parte de asa ceva!:)si ce minunatii ai facut din fiecare,cred ca „simburelul” e cu inspiratia asta deosebita de toamna!:)
doamne, cata rabdare! eu as fi renuntat dupa coarne. :) cu catina si cornele nu am experienta, insa gem de macese am facut si eu o data si amintirile nu sunt dintre cele mai placute. Am cules macesele cu mana mea (deci pe langa curatat, am avut parte si de zgaraieturi)
dar daca vrei sa stii, m-am luptat cu un ovaz pe care a trebuit sa il curat de hoaspe. bob cu bob.
sper ca pana anul viitor sa gasesti o idee salvatoare legate de macese. Poate atunci ma incumet si eu.
te pup.
Alison, draga mea, si eu cred ca samburelul neastamparat e de vina :) O zi frumoasa iti doresc!
Aaaaaah, daca mai si culegeam macesele… Plus ovazul curatat de hoaspe… Clar, esti campioana rabdarii! :) Felicitari!
Trebuie sa gasim o solutie si pentru macesele astea :)
Te pup cu drag!
Bravos! Unele proiecte nu se pot realiza fara capcane de acest gen.
Cunosc astfel de experiente. Anul acesta ne-am imbarcat trei la proiectul funghi porcini sott’olio cantitate dubla. Portia normala fiind de 10 kg de persoana, acum era de 20 kg, adica fix 60 kg de ciuperci. Vineri seara patru ore de sortat, sambata dimineata la 7:15 inceputul curatatului. Dupa patru ore unul dintre participanti o sterge fara a mai reveni. Curatatul, cu pauze scurte, se termina duminica dimineata la 5 si fiertul se termina la 9. 26 de ore de munca continua! Plus ce a urmat: zvantat, pus in borcane, pasteurizat… Daca eram 3 ar fi durat mult mai putin.
Pe parcurs, distrus de oboseala, te intrebi daca merita… Dar cum a spus Roald Amundsen: „Adventure is just bad planning”.
Referitor la dehidrator, este un alt proiect pe care nu am reusit sa-l facem in acest an, pentru ca nu am mai avut timp. Intentionam sa achizitionam dehidratorul Biosec Inox de aici: http://www.brouwland.com/en/
Il aduce Brico Ideea la 473 euro TVA inclus.
Singurul minus al deshidratarii este ca vitamina C este solubila in aer si se pierd cam 25-30 de procente, dar in rest e geniala.
Asta nu se poate numi decat rabdare de om nebun. :))))) Din aia de care am si eu, chiar daca ma plang. :) Ca daca nu o aveai te asigur ca le faceai gelatina si o daruiai prietenilor. :))) De admirat ! Te pupic!
xoxoxoxo
Razvan, ce mega proiect! Felicitari! Cu siguranta a meritat efortul, desi cred ca a fost naucitor :) Funghi porcini sunt o nebunie. Interesant dehidratorul recomandat. Ma tenteaza foarte mult ideea de a cumpara unul. Multumesc pentru info. O zi frumoasa :)
Hai sa zicem rabdare de om curios :) Te pup cu drag
xoxo
Help!
Dar nu inainte de a te felicita pentru migaloasa actiune de chinez batran :)!
Am incercat un mix de faina fara gluten pe o crostata care sta trista si goala de ieri asteptand o umplutura…eu nu am decat retete de custard, destinatarei, adica Ioanei, nu -i place… Ai vreo idee salvatoare?
Pupici cenusaresei,
Alina
:) :) :) Oricum, sunt sigura ca a iesit o un gem unic, si ca a meritat. Pupici! xoxo
Alina, am intrat imediat in alerta de grad 1 dupa ce am vazut mesajul pe fb :) Mie imi place crostata umpluta cu fructe, poate fi mixul de la placinta cu mere, eventual calit putin in cratita inainte pt a se inmuia merele (nu stiu in ce grad e coapta crostata). Sau un amestec de prune si migdale (pe care mai intai le tii in apa fierbinte vreo 20 de minute), cu ce spices iti plac (eu abia maine pun reteta de prune cu migdale, ca nu am avut timp sa descarc foto). Fie pui fructele la copt separat si le torni in crostata, fie lui totul in cuptor. Cum ti se pare ideea?
E genul de experienta once in a life time. E delicios, dar prea migalos pentru a fi repetat curand. Desi daca gasesc o solutie petntru samburi, ma mai incumet :) Tot la „nebunie” ajung :D xoxox
:) :) :) xoxoxo
Super buna mi se pare ideea, parfumata si deosebita.
Cu multumiri, pupici si good vibe to bb :)!!
Pupici! :) Good vibes received :) Sper sa-i placa si Ioanei :)
O mica intrebare: Aparatul de suc Lexen nu are cumva si parte metalica care intra in contact cu fructele? Parca asa ar parea in imagine :d…si astfel ma intreb: de ce ai mai evitat culegerea lor cu furculita daca intr-un final tot la metal ajung? :p
Partea metalica pe care o vezi in foto nu intra in contact cu sucul de catina. Este situata in exteriorul spiralei, acolo unde se elimina resturile de fructe, coaja, tulpinitele.